Artă și cai în inima Moldovei

Vlad Ifteme organizează tabere de creație pentru tinerii talentați
 

„Eu nu am niciun talent în domeniul artistic, dar iubesc arta și oamenii“, își începe cu entuziasm povestea Vlad Iftime, un tânăr de 29 de ani, din Botoșani. Cu această dragoste în suflet a pornit Vlad și a reușit să creeze, într-un loc magic din România, cum îi spune el, o oază de cultură sub diverse forme. Unele pe care nici nu le-a îmbrăcat încă, dar la care el visează. Și totul a început cu un cal.

Când era în ultima clasă de liceu, Vlad a plecat la un stagiu de muncă în Franța, la o fabrică. De acolo s-a întors cu „fabuloasa“ sumă de 500 de euro, pe care putea să o cheltuiască după cum își dorea. Ajuns la bunica lui, în satul Stănești, a pus ochii pe calul negru al unui vecin.

„Nu avusesem nicio legătură cu caii până în acel moment. Dar Fulga, căci așa îl chema, m-a cucerit. Așa că mi l-am cumpărat și am învățat să-l călăresc. Părinții nu știau nimic. Într-o perioadă în care prietenii mei erau ocupați cu telefoanele mobile, cu moda și ieșirile în oraș, eu îmi găsisem această pasiune“, povestește Vlad.

Perioada mai grea a început odată cu iarna. Trebuia să aibă grijă și să-i asigure calului tot ceea ce avea nevoie, așa că făcea drumuri cu mașina, cărând ovăz și fân. Îi găsise și un adăpost, „un grajd mic, cât o debara“.

Dar, în primăvară s-a văzut nevoit să le spună alor lui. „Aveam nevoie de ajutor și, mai mult decât atât, mă gândisem să mai cumpăr niște cai. Așa că mi-am luat părinții și le-am spus: „Haideți să vă arăt un cal simpatic“. Fulga le-a plăcut mult și au vrut să-l ia. Dar era deja luat“, spune  Vlad, zâmbind acelei amintiri.

După un timp, tânărul, împreună cu familia lui, au ajuns să aibă cinci cai, iar apoi, firesc, i-a venit ideea realizării unui centru de echitație. Vlad era la facultate, dar și muncea, dovedind bune abilități în afaceri.

„Undeva, între Botoșani și Suceava, pe lunca Siretului, sunt locuri superbe, unde găsești castele și conace ale vechilor familii, precum Rosetti și Moruzi. Mama mea s-a născut în zona aceea, care mie mi se pare magică. Acolo mi-am dorit să găsesc un teren pentru viitorul centru de echitație și, până la urmă, am reușit“, spune Vlad. A colindat apoi prin țară, pe la tot felul de alte centre de acest fel, ca să-și dea seama ce anume presupunea să construiești și să organizezi un astfel de loc.

Așa a început construcția la „Cai de Vis“, care s-a vrut ceva mic, doar pentru cai de echitație, și a ajuns să fie ceva mai mare și mai important, care acum are ca punct central arta.

„Îmi plac teatrul, pictura, muzica… Dar eu nu sunt în stare să trag o linie dreaptă nici cu rigla. Nu am niciun talent, dar mă bucur de artă în toate formele ei. Așa că, până la urmă, am transformat centrul într-un loc al taberelor de cultură. Am înființat fundația EchitArt, am căutat sponsorizări și am invitat fie artiști consacrați, fie în devenire, în special pictori, să stea acolo o săptămână sau două și să creeze. Apoi, cu lucrările lor am organizat expoziții și vernisaje“, povestește Vlad.

 „Cai de Vis“ a ajuns să fie o casă de oaspeți, cum îi spune Vlad, unde toată mâncarea este din producție proprie și din zonă. Iar cu banii obținuți din sponsorizări și de la cei care își doresc să-și petreacă un timp acolo, Vlad organizează nu numai tabere gratuite pentru tineri, ci și concerte pentru localnici și turiști, la care aceștia nu plătesc bilet.

„Am fost extrem de bucuros să-i avem aici, vara trecută, într-un concert organizat pe iarbă, pe celebrul violoncelist Răzvan Suma și pe artista Analia Selis. S-au bucurat de acest moment aproape 200 de oameni. A fost extraordinar!“

Pornind de la aceasta, Vlad își dorește să organizeze în acest an și tabere în domeniul muzical, dar și teatral. „Pentru această vară, mă gândesc la o tabără cu violoniștii Alexandru Tomescu și Gabriel Croitoru, pentru 20 de copii talentați din România. Mi-aș dori și una în domeniul teatrului, cu un actor care să lucreze cu copiii.“

Vlad așteaptă propuneri și din partea universităților și a școlilor din țară. E convins că cei care vor ajunge aici nu vor uita prea curând experiențele avute.

Pentru Elena Dragomir, studentă la Universitatea de Arte și Design din Cluj, participarea la una dintre taberele de pictură a însemnat ceva important: „Zilele în care am stat acolo au trasformat locul într-un inedit atelier de pictură, unde relaxarea și inspirația s-au îmbinat armonios cu tihna și rânduiala locului. Până atunci, mă axam pe o dezvoltare a picturii tradiționale ce avea ca subiect nudul feminin, o întoarcere la viața primordială, la paradisul pierdut. Dar, în tabără, înconjurată de atâtea imagini vii ale peisajului, de frumusețea cailor, am pictat pentru prima dată peisaj, regăsind un alt fel de paradis“.

Tot în acest loc magic, Vlad oferă posibilitatea organizării unor excursii de o zi pentru copii, pe timpul verii. „Se pot face atâtea lucruri frumoase. Și le vom face“, promite el.

Poate că Vlad nu are niciun talent artistic, așa cum spune el. Dar, cu siguranță, are talentul de a dărui, în felul lui, artă pentru suflete.  

Vote it up
173
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza