Ai incredere, sunt politist!

O fetita de sapte ani e impuscata mortal. Cineva stie cine e ucigasul, dar nu are incredere in autoritati
 

<p>Toni-Ann Byfield se plimba fericita prin multimea de oameni din complexul comercial de la Brent Cross, tragandu-l pe tatal ei, Bertram, dupa ea. Fetita de sapte ani locuia in Birmingham de cand parintii se despartisera si nu-si petrecea prea mult timp alaturi de tatal ei, care de altfel ii facea toate mofturile si o alinta numind-o T.T. Bertram, care avea 41 de ani, i-a cumparat lui T.T. o uniforma pentru prima zi la noua ei scoala. Urma sa inceapa cursurile in cateva zile. Dupa cumparaturi s-au intors la apartamentul lui Bertram de la parterul unei cladiri de pe Harrow Road, in cartierul Kensal Green, din vestul Londrei.

La un sfert de ora dupa miezul noptii, vecina de deasupra lui Bertram s-a intors acasa. Era la baie cand a auzit un zgomot venind din apartamentul lui Byfield, ca si cum un scaun fusese aruncat in perete. Urmara cateva bufnituri si crezu ca erau artificii, apoi tipatul unei fetite.

Femeia auzi usa de la intrare trantindu-se, iar dupa aceea se lasa linistea in cladire. In cele trei minute cat a durat pana a gasit telefonul ca sa sune la serviciul de Urgente, politistii ajunsesera deja, chemati de alt vecin.

Toni-Ann era in camasa de noapte. Zacea intinsa pe partea stanga in pragul usii de la apartamentul tatalui ei, cu capul sprijinit de un dulapior. Tot locul era plin de sange si echipa speciala de la Omucideri a gasit glontul cu calibrul de noua milimetri de la o arma semiautomata cu sistem de autoincarcare, care ii iesise prin partea inferioara a abdomenului.

Fusese impuscata in spate in timp ce incerca sa fuga. Tatal lui Toni-Ann zacea intins peste o bicicleta. Si el fusese impuscat de doua ori de la mica distanta. Ambele victime erau moarte.

Peste 10.000 de infractiuni armate au loc in fiecare an in Anglia si in Tara Galilor, de trei ori mai multe decat in anii ’90.
Detectivul-sef Neil Basu era obisnuit cu toate ororile orasului, dar oribila crima care pusese capat vietii unui copil il umplu de repulsie. El insusi era tatal a trei copii. Basu prelua cazul de ucidere mai tarziu in dimineata respectiva. Detectivul in varsta de 35 de ani lucra pentru o unitate speciala de combatere a crimei intitulata SCD8, mai cunoscuta sub denumirea de Operation Trident.

Nimic nu fusese furat, desi banii si bijuteriile erau la vedere in camera. Neil Basu isi dadu seama ca era vorba de un asasinat.
Ucigasul nu lasase urme si nu fusese vazut parasind apartamentul lui Byfield nici dupa vizionarea casetei camerei de inregistrare din strada, pentru ca aparatul nu filma si in acel colt al strazii. Singurul martor al intamparii fusese Toni-Ann.

Operatiunea trident fusese lansata in 1998. De ea se ocupau zece ofiteri care investigau infractiunile armate din comunitatea londoneza de culoare, in special in relatie cu drogurile. Persoanele de culoare constituie 11% din populatia Londrei, dar totusi reprezinta 75% din victimele ucise cu arme de foc in Londra; 80% din criminali sunt de asemenea de culoare. Comunitatea era terorizata de tinerii membri delincventi, carora li se parea perfect normal sa foloseasca arme.

Trident avea in 2003 o echipa de aproape 300 de oameni care lucrau in cele sase suburbii in care rata criminalitatii era cea mai ridicata.

In timp ce toata tara plangea moartea lui Toni-Ann Byfield, Sir John Stevens, comisar la Politia Metropolitana, garanta protectie totala oricui aducea informatii referitoare la ucigasul fetitei. Neil Basu si echipa sa au cautat cat au putut in baza de date Trident a criminalilor de culoare, numele lor de cartier, aliantele in cadrul gastilor si modalitatile lor de operare. Majoritatea informatiilor au fost adunate sub acoperire si de la anonimi infiltrati in comunitatea de culoare - iar portretul care i se intocmea lui Byfield nu era deloc unul magulitor.

Barbatul se nascuse intr-o suburbie rau-famata din Jamaica, un teatru de razboi, unde armele nu costau mai nimic, iar viata, nici atat. Baronii drogurilor de pe insula si-au expediat favoritii in Marea Britanie sa se ocupe de vanzarea de cocaina. Unul dintre acestia era Bertram Byfield, care ajunsese in Londra in 1997.

Dupa doar cateva luni fusese arestat pentru comert cu cocaina. Era liber doar de putin timp, dupa ce petrecuse patru ani in spatele gratiilor. La momentul mortii, se reapucase de trafic de droguri. In apartamentul sau s-a gasit cocaina. Basu s-a gandit ca Byfield ar fi putut fi ucis din cauza unei datorii fata de un traficant. De asemenea, Byfield avea un renume de fustangiu. Barbatul avea mai multe prietene tinere, unele fiind casatorite. Byfield isi insela pe fata partenerele. Oare vreun sot gelos si suparat il omorase? La urma urmei, Byfield fusese impuscat in penis.

Detectivii lui Basu au reusit sa scoata la iveala un suspect. Robert Grant era sotul prietenei lui Byfield. In 2002 fusese achitat de acuzatia ca incercase sa-l impuste pe Byfield.

Trident l-a arestat impreuna cu prietena sa. Cei doi au spus ca erau impreuna cand s-au petrecut crimele, dar variantele lor nu se potriveau.

Cand mama lui Toni-Ann, Christine, a ajuns din Jamaica in Anglia, a participat la un mars pacifist de protest pentru a asterne flori la locul unde fetita ei fusese ucisa cu brutalitate. Basu participase si el la mars si observase ca femeia era furioasa. Isi trimisese fata in Anglia tocmai ca sa o fereasca de cultul jamaican al armelor. Isi daduse acordul sa fie plasata la un camin din Birmingham. Voia sa afle de ce serviciile sociale o lasasera pe Toni-Ann sa stea cu tatal ei in Londra.

Basu isi daduse deja seama ca nu existau prea multe raspunsuri in cazul acesta. Testele de sange efectuate pe cele doua cadavre scosesera la iveala faptul ca Bertram Byfield, care avea inca doi copii cu Christine, nici macar nu era tatal biologic al lui Toni-Ann. Si nici Bertram Byfield nu era numele sau adevarat: barbatul se nascuse sub numele de Anthony Pinnock. Mai era un lucru: Robert Grant avea un alt alibi. Fara sa stie prietena sa, el isi petrecuse seara cu adolescenta care era insarcinata cu copilul sau. Nu avea cum sa ii ucida pe cei doi Byfield.

Pe masura ce ancheta scotea la iveala alti suspecti, varsta pistolarilor englezi de culoare scadea simtitor. Optzeci la suta dintre ei erau nascuti in Marea Britanie si un studiu de caz, efectuat in 2005 pe un esantion de 11.400 de tineri intre 11 si 15 ani, a aratat ca unul din zece a avut la el un pistol in ultimul an.

Inca nu aparea nicio pista utila in cazul uciderii lui Toni-Ann. Din cei 60 de suspecti, principalul parea sa fie dealerul de droguri David Wilson din gasca jamaicana British Link-Up Crew, cu care Byfield avea legaturi. Wilson era de asemenea un cunoscut ucigas, investigat si pentru o alta crima. Totusi, Basu nu a reusit sa gaseasca dovezi care sa il lege de crimele Byfield.

In timpul acela au primit un telefon anonim din Merseyside. Cel care sunase spunea ca un barbat pe nume Caine ii marturisise fostei sale prietene ca el apasase pe tragaci. Dornic sa urmareasca pista pe care o avea acum, Basu a aparut la emisiunea Crimewatch de pe BBC 1 si i-a indemnat pe oamenii care stiau ceva sa dea declaratii. Peste cateva zile a urmat un al doilea apel, care dezvaluia numele actualei prietene a lui Caine.

Cu acest nume, nu a trecut mult pana cand a fost gasita fosta prietena a acestuia. Membra a unuia dintre cele mai rau-famate clanuri de infractori din Liverpool, femeia era terorizata de faptul ca ar fi putut fi categorisita drept informator si a refuzat sa dea o declaratie pentru Trident. Dar, neoficial, a mentionat ca Caine - prescurtare de la Cocaine (Cocaina) - era Joel Smith si ca barbatul ii spusese intr-adevar ca o omorase pe Toni-Ann. Joel Smith, de 32 de ani, se nascuse in cartierul Brent din Londra si facuse parte dintr-o banda periculoasa numita Mus Love Crew. Smith folosise si inainte arme de foc fara remuscari. Parasise Londra in graba, dupa ce furase arme de la gasca lui. Asemenea lui Byfield, si el avea multe prietene si mai multi copii cu alte femei.

Basu s-a ocupat de urmarirea lui si a prietenei sale. Avand in vedere cazierul lui Smith, detectivul se temea sa nu fie arestat pentru infractiuni mai marunte pana sa apuce sa il acuze de crima. Ca un facut, cu putin inainte de a doua comemorare a mortii lui Toni-Ann, Smith a fost arestat pentru amenintari cu moartea. Barbatul s-a declarat vinovat si a primit o pedeapsa cu inchisoare de trei ani.

Pentru Trident, acesta era un rezultat frustrant. Sau nu?

"Poate reusim sa smulgem o alta marturie de la el", gandi Basu. Descoperise ca, la fel ca multi alti criminali, Joel Smith urmarea emisiunea Crimewatch. Pe 15 septembrie 2005, Basu a aparut la BBC 1 pentru a vorbi din nou despre cazul Byfield. Intentionat si-a presarat discursul cu descrieri si detalii, dandu-i lui Smith indicii care aratau ca stia ca el era criminalul.
In dimineata urmatoare, Smith, distrus, si-a sunat prietena din inchisoare.

- Au aflat totul, i-a spus.

Dupa cinci ore de interogatoriu, povestea lui Smith a inceput sa se clatine. Insista ca sunase chiar in acea dupa-masa la Bertram Byfield doar ca sa cumpere canabis. Dar Byfield nu vanduse niciodata canabis. Smith a declarat ca a intalnit-o pe Toni-Ann cand aceasta facea cumparaturi. Descrise culoarea pielii ei, frecandu-si mana in timp ce vorbea. Criminalistul Adrian West a spus ca acesta putea sa fie un semn ca isi spala mainile de sangele fetitei.

Doi colegi de inchisoare au adus probe care aratau ca Smith le-ar fi destainuit uciderea lui Toni-Ann.Prieteni si cunostinte l-au identificat pe Smith ca fiind cel care a apasat pe tragaci. La 4 august 2006, Joel Smith a fost condamnat la 40 de ani de inchisoare. Nu a divulgat niciodata motivul pentru care i-a omorat pe Bertram si pe Toni-Ann Byfield. </p>

Vote it up
184
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza