Ai grijă de tensiunea ta!

Hipertensiunea prezintă un risc major pentru sănătate, însă poate fi ținută sub control
 

Într-o noapte, în urmă cu aproape cinci ani, Mircea Ciurdar a trezit-o pe Irina, partenera lui de viață, spunându-i că se simte rău. Au plecat imediat spre Spitalul de Urgență Floreasca, unde Mircea a fost preluat de medicul cardiolog Emilian Dumitru, care era de gardă în acea noapte. Pe atunci în vârstă de 54 de ani, Mircea se plângea de dureri puternice de cap. După un consult rapid, medicul a observat că acesta avea valori crescute ale tensiunii. „Urcase la 19. Așa că mi-a dat rapid ceva, iar apoi mi-a spus că e cazul să stăm de vorbă“, își amintește el. Nu era prima dată când tensiunea lui era mărită. De-a lungul timpului fusese la diverși medici și fiecare îi mai adăugase câte o pastilă la tratament, încât acum ajunsese să ia zece pe zi. Spre surprinderea lui, medicul Emilian Dumitru, în loc să mai pună ceva pe lista de medicamente, a început să taie. „Îl interesa și care era stilul meu de viață“, spune Mircea.

 

În Europa, aproximativ una din trei persoane de peste 18 ani are tensiune arterială crescută, care se definește prin valori mai mari de 140/90 mmHg (milimetri coloană de mercur). Mulți nu știu că suferă de această problemă, iar, dintre cei care au fost deja diagnosticați, 50% nu se îngrijesc.

„Hipertensiunea este un ucigaș tăcut“, avertizează prof. Robert Fagard, expert în domeniu din Leuven, Belgia. O mulțime de oameni devin conștienți de imensul pericol „abia atunci când suferă un accident cardiovascular, în urma căruia rămân cu dizabilități – asta în cazul în care supraviețuiesc atacului“.

Iată de ce este atât de important ca fiecare persoană să-și controleze tensiunea arterială în mod regulat și, chiar de la cele mai mici semne, să colaboreze cu medicii pentru a-și trata boala.

Mircea a început să aibă dureri de cap,  în jurul vârstei de 37 de ani. „|in minte că munceam mult și că era ger afară. Am ajuns cu salvarea la spital, la Fundeni. Doctorița de acolo mi-a spus că ar fi trebuit să fiu mort. Aveam tensiunea 28. La externare am plecat cu un tratament pe care nu prea l-am urmat“, povestește Mircea.

 

VALORILE RIDICATE ale tensiunii l-au trimis la medici în mai multe rânduri. Dar, în afară de a lua tot mai multe medicamente, Mircea nu făcea altceva. „Duceam viața unui om normal. Aveam 98 de kilograme la 1,81 metri și nu mă opream de la nimic“, spune el. Singurul lucru bun fusese că își luase o bicicletă.

Dar întâlnirea cu medicul Emilian Dumitru, un pasionat de sport și în special de alergare, i-a schimbat vizi­unea. Acesta i-a redus din lista de medicamente, iar pe unele le-a înlocuit. „Am rămas cu numai patru pastile pe zi“, spune Mircea.

Cel mai important a fost că, după ce au stat de vorbă, Mircea a plecat decis să facă mult sport și să-și schimbe modul de viață, în general. „Mi-am cumpărat o bicicletă mai performantă și mi-am luat și un antrenor de înot. Apoi am început să particip la triatloane, respectiv să fac o curse de 500 metri înot, 12 kilometri de bicicletă și cinci kilometri de alergare“, spune Mircea, plin de energie, acum în vârstă de 59 de ani. Uneori, medicul și pacientul se transformă în parteneri de cursă. „Mă întâlnesc cu dr. Emilian Dumitru la astfel de manifestări sportive și e un sentiment foarte plăcut să nu mai fiu pacientul bolnav, ci un participant“, adaugă Mircea.

Odată cu sportul, el și-a schimbat și dieta. În fiecare dimineață amestecă într-un blender multe legume verzi, câteva nuci și semințe și apă. „Îmi fac un astfel de shake și constat că nici nu-mi mai este foame. Eventual, la prânz îmi mai fac unul. Iar pe la ora 5.00 după-amiaza mănânc o friptură cu legume. Am renunțat la pâine și la mezeluri“, spune Mircea. Tensiunea lui este acum în jur de 13 și mai ia circa trei pastile pe zi. „Deși am 60 de ani, mă simt mai bine decât la 40“, spune el.

 

POVESTEA LUI MIRCEA ilustrează exact ce ar trebui să se petreacă atunci când o persoană este diagnosticată cu hipertensiune arterială „Nu numai că i s-a prescris cel mai bun tratament pentru el, dar Mircea a făcut un lucru fantastic, preluând controlul asupra propriei sănătăți“, spune dr. Emilian Dumitru.

Când e vorba de ținerea sub control a hipertensiunii, o educație mai temeinică a pacientului și o angajare a răspunderii mai susținută din partea acestuia reprezintă un imperativ categoric, mai cu seamă în Europa. Cercetările științifice au relevat faptul că europenii sunt mai neglijenți în ce privește supravegherea tensiunii arteriale, comparativ cu pacienții din Am­erica de Nord.

Prof. dr. Thomas Kahan, șeful secției de cardiologie de la Spitalul Universitar Danderyd din Stockholm, a observat că 35% dintre pacienții care încep un tratament antihipertensiv îl abandonează în mai puțin de doi ani. Iar în privința celor despre care s-a presupus că prezintă o formă de hipertensiune rezistentă la tratament, s-a descoperit că, de fapt, mulți nu își luaseră medicamentele deloc.

Specialiștii europeni în domeniu sunt extrem de îngrijorați. Astfel că, în ultimii ani, Societatea Europeană de Hipertensiune, Societatea Europeană de Cardiologie, Societatea Internațională de Hipertensiune și Institutul Național pentru Excelență în Sănătate și Îngrijire din Marea Britanie au elaborat în detaliu principiile directoare pentru îmbunătățirea diagnosticării, tratamentului și controlului pe termen lung al hipertensiunii.

„Se impune stringent ca medicii să-și convingă pacienții asupra beneficiilor însemnate ale menținerii sub control a tensiunii pe o perioadă îndelungată“, atenționează prof. Fagard.

 

Iată zece aspecte pe care trebuie să le cunoașteți:

 

1. În ce mod ne poate afecta hipertensiunea?

Gândiți-vă la un furtun de grădină în care presiunea apei este atât de mare încât, de-a lungul lui, apar umflături care se pot sparge, apa țâșnind în exterior. Jetul foarte puternic va nimici plantele firave aflate în apropiere. În mod asemă­nător, dacă sângele care străbate arterele noastre are o presiu­ne prea mare, fluxul lui va slăbi pereții vaselor sangvine, care riscă să se dilate și să se rupă, vătămând toto­da­tă organele delicate pe care sângele le hrănește. Acesta este motivul pentru care hipertensiunea poate conduce la accidente vasculare cerebrale, atac de cord, anevrisme, deteriorări la nivelul ochilor sau al rinichilor și multe altele. De asemenea, obligă inima să pompeze sângele cu mai multă forță, lucru care ajunge să provoace insuficiență cardiacă.

 

2. Ce anume determină apariția hipertensiunii?

În 95% din cazuri, nu poate fi stabilită o cauză directă – iar în această situație vorbim despre așa-numita „hipertensiune arterială esențială“. Însă obezitatea, sedentarismul, consumul excesiv de alcool, precum și cel de sare, stresul și istoricul medical familial se numără printre factorii de risc. Suplimentar, pe măsură ce înaintăm în vârstă, vasele noastre de sânge devin mai rigide, ceea ce contribuie, de asemenea, la creșterea tensiunii.

În aproximativ 5% din cazuri, tensiunea prea mare e provocată de alte boli sau de anumite medicamente, diagnosticul fiind atunci de „hipertensiune arterială secundară“. Ea poate avea drept cauze inițiale disfuncții tiroidiene, sindromul rinichilor polichistici, afecțiuni ale glandelor suprarenale ori alte boli rare. Medicamentele și suplimentele cunoscute ca având proprietatea de a crește tensiunea includ contraceptivele orale, unele tratamente pentru răceli și migrene, antiinflamatoarele nesteroidiene ce se administrează pen­tru calmarea durerilor, dar și suplimentele din plante precum sunătoarea.

Un lucru cunoscut de foarte puțini este acela că o substanță din compoziția rădăcinii de lemn-dulce, aflată în alimentele, bomboanele, ceaiurile și produsele din plante care înglobează respectivul ingredient, poate avea o influență considerabilă. De exemplu, doar o jumătate de cană cu ceai de lemn-dulce pe zi e suficientă pentru a crește tensiunea arterială.

„Atunci când evaluăm pacienții, este crucial ca noi, medicii, să facem toate investigațiile necesare pentru a exclude o posibilă formă de hipertensiune secundară, înainte de a sta­bili un diagnostic definitiv de hipertensiune esențială“, consideră prof. dr. Rhian Touyz, președintele Societății Internaționale de Hipertensiune (ISH).

 

3. Cum se măsoară tensiunea?

Aparatul utilizat se numește tensiometru (sau sfigmomanometru). În timp ce pacientul stă nemișcat și cu mâna sprijinită, se înfășoară o manșetă în jurul brațului său, la nivelul inimii. În cazul măsurării prin metoda clasică (auscultatorie), doctorul sau asistenta umflă cu aer manșeta, cu ajutorul unei pompe, până la oprirea fluxului sangvin din artera acelui braț. Apoi, urmărind cifrele de pe cadranul sau coloana aparatului, doctorul eliberează lent aerul printr-o valvă, până când aude primul dintre sunetele de puls – numite „zgomote Korotkoff“ – în diafragma stetoscopului introdus sub manșetă. Cel dintâi sunet puternic, indicat pe cadran printr-o cifră mai mare, corespunde tensiunii sistolice. După slă­birea presiunii aerului din manșetă, la un moment dat sunetele dispar – atunci medicul poate citi a doua cifră, mai mică, reprezentând tensiu­nea diastolică. În prezent, sunt disponibile și tensiometre digitale, de mare precizie, care afișează automat aceste valori.

 

4. Ce reprezintă cifrele?

Tensiunea arterială sistolică reprezintă forța exercitată asupra vaselor sangvine, generată de inimă pentru a trimite sângele spre celelalte organe. Tensiunea diastolică, corespunzând intervalului în care cordul se relaxează între bătăi, este presiunea din vase atunci când inima se umple cu sângele venit din corp. Valoarea optimă se consideră a fi exprimată de raportul 120/80 mmHg – sau mai puțin. Odată ce tensiunea crește peste 140/ 90 mmHg, se poate vorbi despre hipertensiune. „Absolut toată lumea ar trebui să știe care sunt aceste cifre în cazul lor“, spune prof. dr. Touyz.

 

5. Cât de des trebuie măsurată tensiunea?

Normele medicale recomandă măsurarea ei cel puțin o dată la doi ani. Însă, în cazul majorității hipertensivilor, boala a fost depistată întâmplător, atunci când pacientul a mers la un consult pentru o cu totul altă problemă. „De aceea se dovedește atât de important să vă duceți regulat la medicul de familie, pentru un control general“, subliniază prof. dr. Touyz, ca­re, asemenea altor medici, consideră că și în Europa ar trebui să existe aparatură de monitorizare performantă în locuri publice (farmacii etc.), așa cum se întâmplă în America de Nord. Astfel, oamenii ar putea să-și verifice singuri tensiunea, urmând să se ducă la doctor imediat ce sesizează o creștere.

 

6. Câte citiri sunt necesare?

Toate directivele în materie le indică medicilor să-și lase pacienții să stea o vreme în liniște, după care să facă cea dintâi măsurătoare, apoi să mai efectueze una sau două, la intervale de unul până la două minute, iar la final să facă media tuturor acestor citiri, mai ales în cazul în care e vorba de valori ridicate. Dacă hipertensiunea este ușoară sau moderată, pacientului i se va propune o nouă programare la medic, pentru repetarea citirilor și urmărirea evoluției stării sale. „Dacă sunt detectate în mod repetat valori de peste 140/90 în cabinetul doctorului și 135/85 la domiciliu, atunci pacientul respectiv poate primi diagnosticul de hipertensiune arterială“, susține prof. dr. Touyz.

În cazul a circa 20% din oameni, s-a constatat că valorile tensiunii măsurate în cabinetul doctorului sunt curios de ridicate, în vreme ce, luate acasă, ele se situează în limita normalului. Este vorba, în limbajul curent, de „sindromul halatului alb“ sau „hipertensiunea de halat alb“. Pe de altă parte, în jur de 10% au o tensiune normală când ajung la un control medical, pe când citirile pe care le fac ei înșiși acasă le arată că sunt, de fapt, hipertensivi. Acest din urmă fenomen, ce poartă numele de „hipertensiune mascată“, poate rămâne nedepistat ani întregi.

Paul Robert, redactor-șef la Rea­der’s Digest Olanda, avea doar 19 ani când și-a descoperit hipertensiunea de halat alb. La fiecare măsu­rătoare efectuată la cabinet, medicul era uluit să citească, pentru tensiunea sistolică, o cifră trecută bine de 140 – valoare neobișnuit de mare pentru un bărbat atât de tânăr. După zece minute, când repeta procedura, tensiunea pacientului era normală. „Așa se întâmpla absolut de fiecare dată“, relatează Paul, ajuns azi la 59 de ani. Oricum, pe când avea 40 de ani, a dezvoltat o hipertensiune ade­vărată – așa cum li se întâmplă, în cele din urmă, celor mai multe persoane atinse de sindromul halatului alb.

Paul a hotărât să-și cumpere un tensiometru digital, pentru a-și monitoriza valorile acasă, fără a neglija însă colaborarea strânsă cu medicul. Astăzi, tensiunea sa arterială este perfect ținută sub control, cu ajuto­rul unei combinații de medicamente. Dar, chiar și acum, prima citire a tensiometrului indică întotdeauna valori extrem de mari.

Dr. Karena Hanley, medic de familie în comitatul irlandez Donegal, care activează și în domeniul instruirii confraților săi, spune că ea și me­dicii pe care îi sfătuiește le oferă pacienților lor bănuiți a fi hipertensivi câte un tensiometru semiautomat, pe care aceștia să-l folosească acasă. „Le cerem să facă două citiri în cursul dimineții și încă două seara, timp de cinci zile. Ulterior, calculăm media ultimelor 15 valori măsurate. Această medie reprezintă baza pentru confirmarea sau infirmarea diagnosticului de hipertensiune“.

 

7. Ce trebuie făcut în cazul unor valori ridicate?

Orice semn de hipertensiune ar trebui să fie urmat de o cercetare atentă a istoricului medical al pacientului și de teste menite să investigheze alți factori de risc, cum sunt analizele de sânge și de urină, care pot depista eventuale boli cardiace, diabet, afecțiuni renale, gută sau artrită. În ace­lași timp, este necesar ca medicul să vă cunoască antecedentele medicale familiale. Cu cât factorii de risc pentru maladii cardiovasculare sunt mai numeroși, cu atât este mai important să vă mențineți tensiunea arterială în limita valorilor optime.

 

8. Ce schimbări în stilul de viață au un impact major?

Puteți lua cinci măsuri esențiale, cu o influență semnificativă asupra scăderii tensiunii: practicarea de exerciții fizice de patru sau cinci ori pe săptămână, diminuarea consumului de alcool la sub două unități pe zi pentru bărbați și una pentru femei, reducerea consumului de sare (atenție, alimentele procesate conțin sare din belșug!), menținerea unei greutăți corporale normale, precum și creșterea cantității de fructe și legume din alimentație. Renunțarea la fumat și atenuarea stresului constituie, de asemenea, alegeri esențiale în beneficiul sănătății arterelor. Iar, potrivit unor studii recente, scăderea aportului de zahăr din dietă, chiar și fără o pierdere ponderală, poate ameliora valorile tensiunii.

„Îmbunătățirea oricărui aspect în privința stilului de viață va avea efecte binefăcătoare la modul general, diminuând și alți factori de risc ce amenință sănătatea, inclusiv pe cei răspunzători pentru apariția cancerului“, apreciază dr. Hanley.

 

9. Este vreodată prea târziu să-ți modifici stilul de viață?

Nu! Pe parcursul anului trecut, Karen Smith, în vârstă de 59 de ani, din Lincolnshire, Marea Britanie, a făcut numeroase schimbări în viața sa, odată ce s-a pensionat din învățământ. Alăturându-se organi­zației Weight Watchers, care vine în sprijinul persoanelor supraponderale, Karen a renunțat la consumul de prăjituri, biscuiți, pâine, paste făinoase și la excesul de zahăr.

A încetat să mai bea alcool în cursul săptămânii. A mâncat preponderent fructe, legume și proteine slabe. În plus, a făcut mai multă mișcare, plimbându-se în fiecare zi. Nu numai că a dat jos 16 kilograme, dar a avut parte și de un somn mai odihnitor, o dispoziție excelentă și o energie sporită. Și, cea mai îmbucurător, valorile ridicate ale tensiunii ei, pentru care urma un tratament de peste un deceniu, au revenit în limitele optime cu cea mai mică doză posibilă de medicamente. „Doctorul meu e de părere că, dacă-mi păstrez actualul mod de viață, va putea cât de curând să mă scape complet de medicația antihipertensivă“, se mândrește Karen.

După cum avertizează specialiști precum prof. Touyz, câtă vreme nu veți face o schimbare radicală în traiul cotidian, va fi necesar să luați medicamente toată viața.

„Pacienții, mai ales cei tineri, devin apatici, deprimați, când se gân­desc că va trebui să înghită tot felul de pastile în fiecare zi, până la sfârșitul vieții. Iată încă un motiv pentru a rămâne într-o permanentă legătură cu medicul de familie și, în plus, pentru a vă păstra motivația, apelând la grupuri de sprijin sau făcându-vă prieteni printre cei care au depășit asemenea probleme“.

Consecințele unei hipertensiuni necontrolate pot fi dezastruoase. Conform unei statistici din 2012, realizate de Societatea Europeană de Cardiologie, accidentul vascular cerebral (AVC) constituie cea de-a doua cauză a deceselor în Europa, făcând aproape 1,1 milioane de victime în fiecare an. Una din șapte femei (15%) și unul din zece bărbați (10%) își pierd viața în urma unui accident vascular cerebral. Iar principalul factor de risc pentru acest gen de atacuri ucigașe este chiar hipertensiunea arterială.

 

10. Pot apărea efecte secundare de la tratament?

„Astăzi sunt disponibile foarte multe tipuri de hipotensoare, astfel că pentru oricine se poate găsi acel medicament – sau un tratament combinat – în stare să mențină sub control tensiunea, cu efecte adverse minime sau chiar inexistente“, ne asigură prof. Fagard.

Totuși, unele medicamente cu această destinație pot cauza diaree sau alte disfuncții gastrointestinale. De pildă, olmesartanul (antagonist al receptorilor angiotensinei, sau ARB, comercializat sub denumirile Benicar, Azor sau Tribenzor) a fost asociat cu modificări la nivelul intestinului asemănătoare celor din boala celiacă. Discutați cu doctorul în legătură cu orice efect advers – acesta va găsi cu siguranță un alt medicament mai potrivit, care să nu vă provoace necazuri.

Uneori, descoperirea celui mai bun tratament presupune un pic de efort. Minna Ilonen, o educatoare din Finlanda de 42 de ani, a suferit de hipertensiune ușoară pe parcursul celor șapte sarcini pe care le-a avut. Cumpărându-și un tensiometru pentru a-l folosi acasă, a observat, în septembrie 2013, o creștere a valorilor, iar când a ajuns la doctor, tensiunea ei era chiar periculos de ridicată: 171/108. A început tratamentul cu un ARB, dar, fără legătură cu acesta, i s-a descoperit un mănunchi de capilare în creier ce sângerau lent, complicație care făcea din menținerea sub control a tensiunii un imperativ absolut.

După o perioadă de spitalizare, mai multe schimbări în medicație și o ajustare a dozelor, în final a ajuns să-și stabilizeze tensiunea la 130/80. Din decembrie 2013, tratamentul ei constă într-un betablocant, împreună cu o combinație de tablete incluzând un diuretic, un ARB și un blocant al canalelor de calciu. De-acum, din fericire, viața ei a revenit la normal.

„Aici, în Europa, am făcut progrese în privința păstrării sub control a hipertensiunii arteriale, însă mai avem în față o cale lungă de parcurs“, conchide prof. Kahan.

„Pe măsură ce pacienții vor deveni tot mai educați și mai motivați, vom izbuti să reducem considerabil procentul maladiilor cronice și al deceselor provocate de ele“, mai adaugă 

Vote it up
215
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza