Actriță de Cannes la nouă ani

Error message

  • The file could not be created.
  • The file could not be created.
Sofia Nicolaescu a învățat pe de rost 40 de pagini, deși nu știa să citească
 

„Nu-mi place să fiu lăudată. Mă rușinez. Să mi se spună doar «Bravo!» e suficient pentru mine“.

O asemenea replică nu poate veni decât din partea cuiva care iubește ceea ce face. Și asta au văzut imediat toți la Sofia. Dar și mult talent. Regizori, producători, actori, chiar și părinții, care au făcut cunoștință și cu o altă latură a copilului lor.

Sofia avea doar șase ani și nu știa deloc cu ce se „mănâncă“ actoria. Concurența: alte 600 de fetițe venite, ca și ea, la castingul filmului lui Radu Jude – Toată lumea din familia noastră.

„Era vara lui 2011, când o prietenă mi-a spus că se caută o puștoaică de 6-7 ani, pentru a juca în acest film. Și, cunoscând-o pe Sofia, m-a sfătuit să o duc la casting. Ne-am spus că nu i-ar strica o astfel de experiență, înainte de a intra în clasa I. Nici nu ne-am gândit că va fi ea aleasă din mulțimea aceea de fetițe“, spune Cristina Nicolaescu, mama Sofiei.

Din 600 au fost selectate zece, iar ultimele probe s-au dat împreună cu actorul principal. „M-au pus să dorm. Șerban Pavlu, cel care juca rolul de tată, îmi cânta un cântec. Mă trezea din somn. Aveam emoții, pentru că nu mai făcusem asta niciodată“, povestește Sofia. Apoi i-au spus să plângă. Din zece fetițe au rămas doar trei, apoi a sunat telefonul și părinții Sofiei, Cristina și Dan, au fost anunțați că fetița lor a luat castingul.

„Nu știu ce ne-a uimit mai mult la ea în perioada imediat următoare – faptul că a învățat pe de rost 40 de pagini într-un timp record, când ea nici măcar nu știa să citească, faptul că în toată perioada de filmare nu a existat niciun moment în care să se plângă de oboseală sau să spună că vrea să meargă la joacă, faptul că rezista de dimineața până seara într-un apartament în care se înghesuiau poate și 30 de oameni din echipa de filmare sau faptul că s-a transpus atât de bine în rolul copilului dintr-o familie destrămată, când ea nici nu știa până atunci ce înseamnă cuvântul divorț. Poate fiecare lucru în parte și toate laolaltă ne-au uimit la Sofia“, spune Cristina.

Pentru părinții ei oricum e minunată, dar nimeni nu-i ghicise până atunci toate resursele și talentele.

Dar, pentru Sofia, lucrurile sunt mult mai simple: „Iubesc să merg la filmări. Îmi place să muncesc!“

Acum are nouă ani și deja a fost la Cannes pentru premiatul scurt-metraj Trece și prin perete, adaptarea liberă a unei povestiri de Cehov, În magazie. Regizorul Radu Jude a ales-o pe Sofia ca actriță principală pentru acest micro-film ca ilustrare, de această dată, a inocenței în confruntare, cu moartea.  Fetiței i se face frică să doarmă singură după ce aude prin perete o conversație, din care înțelege că un bărbat din apartamentul vecin s-a sinucis. Nici încurajările bunicului – „Nu-ți fie frică, nu trece prin perete!“ – nu au asupra fetiței niciun efect. Modul în care Sofia își joacă personajul te transpune acolo, în acea încăpere. Frica din spatele ochilor micii actrițe e palpabilă.

Dar, cu toate „traumele“ trăite în culisele acestor prime pelicule importante în care a jucat – țipete și uși trântite de niște părinți care s-au iubit cândva, dar acum sunt divorțați, și frica de moarte – Sofia rămâne un copil vesel, cu o imaginație debordantă și poftă de „tot ce e bun“.

„Scena preferată din primul meu film e aceea în care actrița care juca rolul mamei îmi dădea să spăl cireșe și eu le tot mâncam. Apoi mai e o reclamă în care mi-a plăcut că mâncam covrigi. Într-un alt film am fost înnebunită după o bătaie cu biscuiți și gheață, iar în scurt-metraj mi-a plăcut când mi s-a dat dat o canapea pe care voiam să dorm, că eram răcită“, spune Sofia amuzată.

Dintr-un alt film – A good man – în care a jucat alături de Steven Seagal rolul unei fete răpite, Sofia a prins și gustul scenelor horror. „Îmi plac trucajele cu sânge și tot ce înseamnă acțiune“, ne spune ea, amintindu-și cât de încântată a fost când s-a cocoțat la înălțime, pe o scară de incendiu.  

Ceea ce li s-a părut uimitor celor care au lucrat cu ea a fost modul în care mica actriță reușește să-și intre imediat în rol. Părinții au fost chiar sfătuiți să nu o ducă deocamdată la niciun curs de actorie, „ca să nu-și piardă naturalțea“.

Dar cum explică un copil de unde îi vine „naturalețea“? „De exemplu, când citesc o carte, îmi imaginez că ceea ce citesc se întâmplă în casa mea. Aduc povestea aici, în casa mea. Nu știu cum să spun altfel. E ca atunci când trăiești mai multe vieți. Te integrezi, pur și simplu, în poveste. La fel și când citesc un scenariu“, spune fetița de nouă ani. Asta ar fi putut reprezenta însă o problemă la primul film, pentru că, la numai șase ani, Sofia trebuia să „aducă în casa ei“ toate resentimentele unei familii destrămate. „A trebuit să-i explicăm că nu în toate familiile lucrurile merg așa cum e la noi. Am fost cu ea zilnic acolo și toată lumea s-a purtat în așa fel încât ea s-a simțit foarte bine“, spune Cristina.

Un alt mare avantaj al Sofiei este că reține foarte ușor replicile. „Îmi place să memorez lucruri. Asta ne ajută chiar și să ne găsim repede mașina în parcarea de la mall“, spune ea amuzată. De altfel, la un moment dat, în timpul filmărilor, învățase și rolurile celorlalți actori. Le atrăgea atenția atunci când greșeau.

În rest, Sofia e un copil ca toți ceilalți, cu multe emoții când participă la o serbare de la școală, cu materii preferate – evident, mai mult româna decât matematica – cu dorințe diverse când vine vorba de ce se va face când va fi mare – medic veterinar sau actriță –, căruia îi place să se uite la filme…

Ce copil de nouă ani din ziua de azi, când îl întrebi, îți va spune că filmul său preferat este Arsenic și dantelă veche, cu Cary Grant? Sofia este unul dintre ei. Un copil căruia îi place să muncească și care nu așteaptă pentru asta laude. Poate doar un simplu… „Bravo!“

Vote it up
312
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza