A salvat Galatiul de la dezastru

Un fost muncitor la „Canal“ a gasit solutia cautata de autoritati si hidrologi pentru a evita inundatiile
<p>Membrii Comitetului National pentru Situatii de Urgenta s-au intrunit in „celula de criza” la Galati in 4 iulie 2010 pentru a gasi o solutie care sa salveze de furia apelor Galatiul, Braila, localitatea tulceana Smardan si zona Garvan – Isaccea. Se luase in calcul si executarea unor brese controlate in diguri, pentru ca debitul Dunarii sa scada si odata cu asta sa fie micsorata si presiunea apelor Dunarii asupra digurilor. Prima varianta ar fi fost executarea unei brese in digul Calarasi – Raul, a doua o bresa ar fi putut fi intre Borcea de Jos si Borcea de Sus, iar a treia varianta era spargerea digului de pe malul tulcean, vizavi de Galati, intre comuna IC Bratianu si Cotul Pisicii. Aceasta ultima solutie ar fi fost adoptata numai in cazul in care Dunarea ar fi atins la Galati nivelul de 690 cm. Pentru ca inundarea zonei joase a Galatiului ar fi insemnat riscarea vietilor celor peste 7.000 de galateni care locuiesc in Valea Orasului si pagube de 250 milioane euro, autoritatile au hotarat construirea unui dig de 4,5 kilometri pe strazile din Valea Orasului. Era o solutie disperata. Au fost adusi din tara aproape 2.000 de jandarmi, pompieri, hidrotehnisti si voluntari, care s-au adaugat la sutele de angajati ai primariei si celor 200-300 de galateni care au venit sa lucreze la dig ca voluntari. S-a muncit cu disperare, zi si noapte. In cele din urma digul a fost terminat, dar marea incercare cu apele Dunarii nu a mai avut loc, pentru ca intre timp a fost gasita solutia salvatoare, una foarte simpla, dar pe care specialistii care se gandeau la brese controlate si diguri din saci, nu au luat-o in calcul. A fost o solutie tehnica, de eliminarea unui volum important din debitul Dunarii pe Canalul Dunare – Marea Neagra, propusa de brasoveanul Sandu Gheorghiu, de 51 de ani. A fost vorba doar de simpla punere manevrare a ecluzei de la Cernavoda.
Barbatul a lucrat timp de zece ani la Canalul Dunare – Marea Neagra, in cadrul Brigazii Medgidia, dar locuieste de ani buni la Brasov. Cand a auzit de viitura de pe Siret, si-a luat concediul fara plata si a venit la Sendreni, pentru ca furia apelor ameninta si casa mamei sale. „Am acolo casa parinteasca care este chiar langa apa. Acolo mai locuieste mama, care are 87 de ani si nu are cine sa se ingrijeasca de dumneaei”, ne-a spus Gheorghiu. La Sendreni, situatia era disperata si din cauza viiturii, dar si pentru ca Siretul nu prea se mai varsa in Dunare. Din cauza nivelului ridicat al apelor Dunarii se produsese fenomenul de remuu, rezistenta intampinata de apele Siretului la varsarea in Dunare. Fenomenul de remuu afecta un tronson de 25 km de la varsarea Siretului in Dunare, spre amonte. Ministrul mediului, Laszlo Borbely, chiar declara ca pentru Galati si Sendreni pericolul vine de la Siret si Prut, care „nu mai incap in Dunare”. Muncind la dig, Sandu Gheorghiu s-a tot gandit ca o parte din viitura de pe Dunare ar putea fi „deturnata” pe Canalul Dunare – Marea Neagra, pe al carui santier isi pierduse zece ani din viata. I-a spus varianta sa unui consatean si omul i-a dat dreptate. Avea o strangere de inima, nu prea ii venea sa creada ca specialistii nu luasera in calcul aceasta varianta, dar, totusi, cand premierul Emil Boc a venit sa vada care este situatia la ridicarea digului de la Sendreni, Sandu si-a luat inima in dinti si i-a spus ideea sa: „Domnule prim-ministru, am lucrat zece ani la «Canal». Stiam ca este o diferenta de nivel intre Cernavoda si Agigea. De ce nu se da drumul putin la ecluza, sa se faca o scadere de nivel (pe Dunare – n.red.)”. Premierul i-a promis ca o sa discute varianta sa cu ministrul mediului. Dupa trei zile, in care construirea digurilor de la Galati si Sendreni a fost continuata cu aceeasi disperare, ecluza de la Cernavoda a fost deschisa si o parte din viitura de pe Dunare a fost „deturnata” pe „Canal”. Dupa ce pana atunci apele Dunarii cresteau amenintator, acum pe sectorul in aval de Cernavoda nivelul apelor scadea cu 10-11 cm. Galatiul nu mai era amenitat. Ministrul de interne, Vasile Blaga, a confirmat ca a fost o solutie buna: „Au contribuit si cei peste 500 mc/s  pe care ii degajam pe Canalul Dunare – Marea Neagra”.
O alta confirmare a venit de la secretarul de stat la Ministerul Administratiei si Internelor, Mihai Capra, care a coordonat construirea digului de la Galati. “Decizia omului din Sendreni a fost una perfecta. S-au facut analize, iar tehnicienii si-au dat avizul. S-a dovedit ca ideea omului a fost foarte buna. El a lucrat acolo si s-a vazut ca stie ce vorbeste. Nu se intampla des asa ceva”, a spus secretarul de stat.
Sandu Gheorghiu este etalonul a ceea ce numim „om simplu”. Lucreaza la Condmag SA Brasov, ca masinist utilaje, pe buldozer, excavator, lansator si orice astfel de utilaje pentru constructii. Din septembrie 1975, pana in vara lui 1985, Sandu a muncit la „Canal”, pe utilaje grele, pe „buldotanc”, autogreder si pe orice era nevoie. Nu-i pare rau de acei ani, dar, in 1985, cand toata Brigada Medgidia a fost mutata la dublarea caii ferate Petrosani – Simeria, s-a bucurat ca a scapat de acolo. „Eram tanar, aveam douazeci si ceva de ani si am rezistat, cu toate ca eram casatorit. Se lucra intr-un ritm infernal, cate 12 ore pe zi. O  saptamana eram in tura de zi, o saptamana, de noapte. {sta a fost programul de lucru timp de 10 ani”. In cei zece ani a locuit cu sotia si copiii intr-una din baracile din „Orasul de Carton”, cum era denumita colonia de la Valea Seaca.
Inca din copilaria petrecuta pe malul Siretului, la Sendreni, Sandu a avut luptat cu apele. A prins inundatiile din 1969-1970, cand apele Siretului le-au luat prima casa si atunci i s-a intiparit in minte ceea ce inseamna furia apelor: „Am facut a doua casa, in ‘70 ne-am mutat in ea, dar a fost si aceasta lovita de ape. Casa noastra a fost lovita de ape de vreo cinci – sase ori”.</p>
Vote it up
266
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza