A salvat din foc un bebelus

Eroul de 11 ani din Glodenii Gandului: "Daca nu o salvam, fetita ardea scrum. Am vazut asta intr-un film"
 

<p>Glodenii Gandului este satul unde gasesti curent electric doar la strada principala. E satul unde oamenii muncesc cu ziua pentru a le putea pune ceva pe masa, seara, propriilor copii. Aflat la 50 de kilometri departare de Iasi, Glodenii Gandului e satul in care aproximativ trei sferturi din cele 1.200 de familii au rude plecate in strainatate. Aici, in ultima casa din sat, locuieste Daniel Anton, un baiat de 11 ani care si-a riscat viata pentru a salva din incendiu o fetita de noua luni. A avut mai mult curaj decat intregul sat la un loc.

Un baietel subtirel, cu parul pieptanat intr-o parte si cu ochii albastri, imbracat saracacios, iese la poarta si povesteste fara emotii cum luni, 22 martie, a salvat dintr-un incendiu o fetita de numai noua luni.

Nu i-a fost frica. Mergand pe ulita batucita a satului spre casa arsa, povesteste calm: "Daca nu o salvam, ardea acolo. Se facea scrum, am vazut eu intr-un  film cum se intampla". Tace un moment, apoi reia: "Ma duceam la scoala si m-am intalnit cu doi baieti si unul mi-a spus: Arde sora-mea in casa!. Am plecat cu ei. Fetita era pe dormeza. A atins-o focul oleaca pe la picioare si la cap. Am luat-o in brate si am dus-o la o vecina".

Daniel nu a fost niciodata la Iasi. Isi doreste sa ajunga acolo, ca sa vada cum arata orasul, dar nu are bani. Temele si le face la lumina lumanarii. Cand am ajuns la el, se pregatea sa-si faca ghizodanul – un rucsac mai mare decat el in care erau ordonate cartile si caietele pentru inca o zi de scoala.

Ii place limba romana. La scoala i se mai spune "Danila". De la Danila Prepeleac. Intrebat daca stie povestea, raspunde sincer rusinat ca nu.

"Cand voi fi mare, vreau sa ma fac salvator."

Mama lui Daniel e mandra de baiat si recunoaste ca nu se astepta ca el sa faca acest gest. "A venit acasa sa-mi spuna de fata. Nu stiam nimic. Mami, am intrat si am luat fata! Am iesit cu ea afara si am dus-o aici in drum, la vecina, mi-a zis. L-am intrebat daca e bine, daca nu a patit ceva, dupa care am luat galeata cu apa. Au fost o multime de oameni. Erau flacari, a pocnit televizorul, s-a spart un geam…"

Si unchiul lui Daniel e mandru de nepotul lui. Spune ca a fost un mare noroc ca drumul baiatului spre scoala trecea prin dreptul casei care ardea.

Un alt vecin, Viorel Corciu, spune ca nu l-a vazut pe baiat cand a intrat, pentru ca el impreuna cu satenii incercau sa stinga focul, pentru a nu se extinde si la casele din apropiere.

Casa lui Daniel e pe strada Abatorului, intre doua dealuri, o casa mica si neterminata, dar care adaposteste zece suflete: pe parinti si pe cei patru baieti si cele patru fete, toti cu varste cuprinse intre un an si 13 ani. Tatal lui Daniel si fratele mai mare lucreaza cu ziua pentru a-si intretine familia. Mama lor recunoaste insa ca principala sursa de venit sunt alocatiile copiilor.
In drumul sau spre scoala din sat, prietenii il saluta pe Daniel: "Ce faci, salvatorule?". </>

Vote it up
287
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza