… pe care soacra nu o să ţi le spună niciodată

CINE / UNDE / CUM / ACUM / SEPTEMBRIE
 

Zeci de ani am fost prima doamnă
în casă, iar acum am un rol mai mult decorativ. E dureroasă schimbarea asta de statut.

Ştiu că e soţul tău acum, dar rămâne fiul meu.

Cea mai mică remarcă a mea o iei drept critică, aşa că voi fi mai atentă ce vorbesc
în preajma ta.

În fiecare an îţi trimit un cadou de ziua ta de naştere, dar niciodată nu telefonezi să-mi mulţumeşti.
Anul ăsta mi-am spus: „Gata. Destul!“. Cu toate astea, ce fac? Mă pregătesc să-ţi trimit un nou cadou.

Le spunem fiilor noştri: „Vreau să fii fericit!“.
Ce nu spunem este: „Şi eu vreau să fiu fericită“.

Am trecut prin multe la viaţa mea. Uneori ai putea să-mi ceri şi mie sfatul.

Când vin în vizită,
nu vin pentru o inspecţie. Vin pur şi simplu să îmi văd familia.

Ştiu că nu eşti obişnuită cu mâncarea gătită de mine.Încearcă totuşi să nu o arăţi atât de evident
atunci când vă invit la masă.

Când vreau să vorbesc cu fiul meu fără să ştii, nul sun pe telefonul fix de acasă. Îl sun pe mobil.

Sunt atât de fericită că îi dai voie fiului meu – soţul tău – să vină să mă viziteze de „Ziua femeii“.
Apreciez foarte mult.

Micul meu secret nemărturisit:
mi-e teamă că, dacă fac ceva cum nu trebuie, o să fiu îndepărtată.

Mă aflu în competiţie cu mama ta.
Mergi cu ea în vacanţe şi îţi cumpără lucruri pe care eu nu mi le permit. Tot ce pot să fac este să te iubesc şi săţi cresc copiii. Sper să apreciezi.

Când vin la voi în vizită, camera mea e pregătită întotdeauna.
Toate sunt curate şi proaspete. Sunt norocoasă să te am.

Surse: Susan Abel Lieberman, PhD (Manualul Soacrei ),
Jane Angelich (Ce trebuie să facă o soacră?),
alte soacre, care vor rămâne anonime. Interviuri realizate de Maureen Mackey, adaptat de Ada Bucur

Vote it up
Votează
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza