"Vreau sa-l umanizez pe Bond"

Regizorul Marc Forster si-a dorit sa-i dea un chip nou celebrului personaj. Dar ce fel de om este el?
 

RD:
Pe care dintre "fetele Bond" o preferi?

Forster:
Pe Ursula Andress de departe. Dar trebuie sa recunosc ca
nici

Halle
Berry
nu a fost rea deloc. Ea este, intr-un
fel, muza mea.

RD:
Se poate planifica o cariera la

Hollywood
? Cu siguranta primesti tot felul de
scrisori de la tineri cineasti si actori care doresc sa se inspire din opera
ta, care spera sa prinda cateva idei de la "marele maestru".

Forster:
Nu exista din pacate instructiuni de utilizare, asa cum nu
exista nici pentru felul in care sa-ti traiesti viata. Fiecare viata e unica. In
ceea ce priveste cariera de artist, conteaza probabil de asemenea sa simti cand
a venit momentul sa schimbi. Dar nu ma intreba cum se invata asta. Nu sunt un
bun profesor, sunt mult prea intuitiv pentru asa ceva.

RD:
O intrebare naiva: Cum se face un film bun? Altfel spus: De
ce atatea filme sunt plictisitoare?

Forster:
Am convingerea ca filmele bune sunt bazate pe scenarii
foarte, foarte bune. Daca o poveste nu este decat pe jumatate convingatoare,
filmul nu va fi bun, chiar si cu un sprijin substantial de staruri si de
resurse. Si uneori avem exact senzatia ca nici macar cineastul nu crede in povestea
sa. "Vreau sa turnez un film": daca spui asta, jocul e pierdut din start.
"Vreau sa povestesc o intamplare cu totul extraordinara": iata atitudinea care
il face pe regizor sa evolueze.

RD:
Ce este "o intamplare cu totul extraordinara"? Cum o recunosti?

Forster:
Pentru mine e o poveste care trezeste sentimente cunoscute
fiecarei fiinte umane. Intamplari in fata carora nu ne mai intrebam in
permanenta daca exista o logica in ceea ce se intampla. Un film bun nu lasa in
niciun moment timp de reflectare asupra a ceea ce se vede pe ecran. Aceasta se
intampla, pur si simplu - e ca o lege a naturii.

 

RD:
Ce importanta au relatiile in cinema? Este adevarat ca
trebuie, inainte de toate, sa ai capacitatea de a-ti crea relatii pentru a avea
succes?

Forster:
Acum iarasi incerci sa obtii un sfat. Nu stiu daca se poate
spune asa ceva. As spune ca nu e rau deloc ca oamenii cu care lucrezi sa te
indrageasca si sa aiba incredere in tine. Este o banalitate stupida sa spui ca
oamenii influenti ajung cel mai departe. Experienta imi spune mai degraba
contrariul. Majoritatea oamenilor care au mult succes si cu care am de-a face
in cadrul profesional sunt extrem de placuti: ii trateaza pe cei din jur cu
respect.

RD:
Hollywoodul sau realizarile te-au schimbat?

Forster:
Evident ca viata la

Hollywood

este diferita de cea pe care o duci intr-un orasel elvetian. Esti mult mai axat
pe propria persoana, nu exista sentimentul de apartenenta la o comunitate, nu
te intalnesti spontan la cafenea ca sa poti conversa un pic si uita astfel de
micile neplaceri cotidiene. Trebuie sa stii mult mai precis care sunt
obiectivele pe care le ai de indeplinit pana la sfarsitul zilei. Esti astfel
constrans sa traiesti mult mai constient si mai eficient. Cine nu stie ce vrea
sa realizeze are de suferit.

RD:
Nu te temi ca mediatizarea din jurul tau va inceta subit si
ca astfel nu vei mai putea realiza filme bune?



Forster:

Nu ma las condus de frica. Dar asta nu inseamna ca sentimentul mi-e
strain. Cel care nu isi apreciaza viata decat prin prisma succeselor sau
insucceselor se crispeaza. Singurul lucru care conteaza este ce ramane in urma:
Mi-a placut sa-mi fac meseria, chiar daca nu am atras un public de milioane de
spectatori? Am fost fericit cat mai des posibil? Am putut oferi ceva altora? Am
fost cinstit fata de mine insumi? Asta e tot ce conteaza.

Vote it up
787
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza