După o vizită la bunica mea, într-un mic sat din Slovenia, trebuia să iau trenul înapoi spre Zagreb. Vecinul ei s-a oferit să ne ducă cu maşina până la gară. Dar bunica stătea de vorbă cu o prietenă.
– Ar trebui să plecăm, a spus vecinul, dar ea tot nu se oprea din vorbit.
După o vreme, veni spre maşină. Când a intrat, ne-a spus:
– Îmi pare rău. Sper că nu vom întârzia. +tiţi, femeia aceea chiar nu se putea opri să mă asculte.
