Viata PUR ŞI SIMPLU

 

E
ram la cinema cu fiica mea şi vizionam Hotel pentru căţei!,
un film care m-a impresionat aşa de tare că am început să plâng. Era despre copii orfani, căţei abandonaţi şi oameni răi care chinuiau bietele animale. Fata mea de opt ani îmi spune:

– Mami, hai, linişteşte-te, sigur e cu „happy end“, că e film american.

Îmi mai revin eu şi, la final, ieşim amândouă fericite de la film. Atunci, fiica mea mă întreabă:

– Mami, dar ce te făceai totuşi dacă nu era cu „happy end“? Mai plângeai şi acum?

Vote it up
Votează
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza