Universul Aurorei

Povestea tinerei cercetatoare din Romania a carei pasiune pentru fizica a facut-o sa descopere un fragment necunoscut din Cosmos Foto: Arhiva personala a Aurorei Simionescu
 

<p>Decembrie 2008. Sala Ateneului Roman freamata de emotie. E plina pana la refuz de personalitati, de la actori de renume, sportivi celebri, pana la politicieni de prim rang. Toti participa la Gala "Zece pentru Romania", un eveniment in cadrul caruia, in fiecare an, sunt premiati cei mai valorosi romani. "Iar trofeul Omul Anului se acorda Aurorei Simionescu!". Sala izbucneste in aplauze. Este tanara care, la numai 24 de ani, a des­co­perit o farama din materia lipsa din Univers, fapt ce a facut imediat inconjurul lumii. Undeva, in sala, o femeie izbucneste in plans. Este Nicoleta Becheanu, profesoa­ra de fizica a Aurorei, cea care i-a fost mentor.

O alta sala. Mult mai mica. E sala de mese a taberei de copii Caprioara, din judetul Dambovita, acolo unde, in vara lui 1997, s-au adunat toti elevii olimpici din tara pentru pregatirea lotului national de fizica. In fiecare dimineata, copiii primeau din partea profesorilor un set de probleme la care trebuiau sa aduca solutii in scris pana la orele dupa-amiezii. Dintre cei 20 de elevi adunati in sa­la, profesoarei Nicoleta Becheanu i-a sarit in ochi o fata cu par blond si ochi albastri. O mai vazuse parca undeva, dar nu-si putea aminti unde. Cand ii observa numele pe lucrare, isi aminti brusc. Da! Aurora Simionescu era fetita de doi ani pe care o zarea mai mereu in bratele bunicii sale, care lucra ca secretara la primul liceu din Braila, unde Nicoleta predase. Un copil zglobiu si plin de energie, care o impresionase profund inca de atunci prin dorinta uluitoare de cunoastere, de acumulare.

Aurora, acum eleva in clasa a VII-a la liceul brailean "Nicolae Iorga", devenise, intre timp, adolescenta. Si olimpica, pe deasupra!
In momentul in care ii deschise lucrarea, profesoara ramase aproape fara suflare. Fetita balaie de altadata propunea acum niste solutii aproape geniale pentru o serie de probleme de fizica extrem de complexe. O frapa creativitatea si curajul ideilor ei.
Mai tarziu, profesoara i-a propus sa o insoteasca intr-o plimbare pe cararile de munte din preajma taberei, alaturi de Adrian Nistor, un alt copil pe care-l considera extrem de talentat.
- Vreti sa culegem fragi?, ii intreba Nicoleta.
- Da! Si flori… raspunse Aurora.
Dupa cativa pasi in padure, adolescenta se opri in dreptul unei poienite pline de flori. Incepu sa culeaga.
- Ma intreb cum influenteaza gravitatia cresterea florilor, zise fata.
- Se pare ca are o influenta majora, raspunse profesoara. Exista o teorie care spune ca, in urma cu 200 de milioa­ne de ani, in perioada Jurasicului, campul gravitational era mai mic decat in prezent. Asa a fost posibila viata dinozaurilor, dar si a unor plante mult mai inalte decat cele de azi.

Aurora si Adrian o priveau fascinati. Le placeau provocarile, discutiile ce sfarseau uneori in aprigi dezbateri. Cei doi au fost atat de incantati de modul in care profesoara le-a "povestit" fizica, incat, peste un an, Nicoleta Bechea­nu i-a regasit, spre bucuria ei, intr-una dintre clasele de boboci de la Colegiul "Gh. M. Murgoci" din Braila, cea mai buna institutie de invatamant din oras.
Sustinuta de profesoara ei, Aurora a continuat sa participe la olimpiadele nationale de fizica, abonandu-se la premii si, mai important, si-a depus dosarul pentru obtinerea unei burse in strainatate. Iar inevitabilul s-a produs! In 1999, a fost selectata dintre 11.000 de elevi pentru o bursa de un an la colegiul "Deerfield Academy" din Massachusetts, in Statele Unite. Doar cinci elevi din Romania reusisera aceasta performanta. Nicoleta era deja in al noualea cer: Aurora incepea sa devina sclipirea carierei sale de dascal. Iar pentru parintii adolescentei, aceasta a insemnat infrangerea unor prejudecati create in jurul ascensiunii copilului lor. Petruta si Aurel Simionescu sunt persoane cu­noscute in Braila. Mama este acum directoare la Grupul Scolar "Anghel Sa­ligny", iar tatal, fost parlamentar, se afla inca in plin avant politic, anul trecut fiind ales ca primar al orasului. Cand era in clasa a IV-a, Aurorei i-a spus cineva ca are note mari pentru ca tatal ei e persoana importanta in oras. "Me­reu am fost considerata fata lui tata", spune Aurora. "Si m-au deranjat mereu aceste vorbe. Am fost foarte bucuroasa cand, in clasa a VII-a, am luat la Oradea primul meu premiu la olimpiada natio­nala de fizica. Pana la urma, de mama si de tata nu se auzise la Oradea!".</p>

Vote it up
269
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza