Unde ajunge gunoiul nostru

 

După zeci de ani în care nu prea au fost preocupați de ce se întâmplă cu gunoiul lor, românii sunt nevoiți să-și schimbe mentalitatea. Aderarea la spațiul european și creșterea explozivă a cantității de deșeuri aruncate în natură îi obligă, în final, să și-l asume până la capăt

Realități

  • Gropile de gunoi
    de lângă orașe reprezintă de zeci de ani principalul instrument de management al gunoiului din România. Aceasta în ciuda faptului că ele pot elibera elemente chimice toxice în apă, aer sau solul din jur. Aderarea României la Uniunea Europeană ne-a obligat să ne schimbăm mentalitatea. Țara noastră ar fi trebuit să închidă în iulie anul acesta aproape 2.300 de gropi de gunoi – 165 dintre ele municipale – care nu respectă normele europene de mediu. Până în prezent, n-am reușit să închidem decât 64, lucru care s-ar putea solda cu amenzi foarte mari din partea UE. În mediul rural există acum 5.764 de spații de depozitare ilegală a gunoiului. Avem termen final până în 2017 să închidem toate gropile ilegale.
  • România se numără
    printre țările codașe din Europa în privința procentului de deșeuri reciclate. Până în 2007, cel mult 1% din cantitatea totală de deșeuri municipale generate era reciclată, conform datelor Eurostat, spre deosebire de Germania, de exemplu, unde acest procent ajungea la 46%. Datele furnizate de Ministerul Mediului arată că peste 30% din cantitatea de deșeuri de ambalaje din hârtie, carton, plastic, sticlă și metal și 8% din cele electronice ar fi reciclate în prezent.
  • Locuitorii din mai multe zone ale țării,
    mai ales din București, au început să adune separat deșeurile din hârtie, plastic sau sticlă. Efortul pare însă în zadar Președintele organizației de mediu Eco-Civica, Nicolae Rădulescu-Dobrogea, susține că mașinile de gunoi din Capitală colectează deșeurile tot laolaltă. „Cum să funcționeze atunci colectarea selectivă?“, se întreabă el.
  • O altă problemă legată de strângerea și valorificarea deșeurilor
    constă în prețul prea mic plătit de centrele de colectare. De exemplu, pentru un kilogram de hârtie se plătesc doar 14 bani. Un calcul simplu arată astfel că, pentru 20 de kilograme de maculatură, un cetățean preocupat de mediu ar primi doar doi lei.

Ce e în coșul nostru?

Un român produce în medie aproximativ 1,03 kg
de gunoi zilnic. Iată ce conține acesta:

Hârtie și carton 10,6 %

Resturi menajere (alimentare, animale, vegetale) 45,3 %

Plastic 3,2 %

Metale 5,7 %

Moloz 7,2 %

Sticlă 11,8 %

Textile 4,3 %

Alte deșeuri 11,9 %

Unde ajunge gunoiul

Groapa de gunoi 99%

Reciclare 1%

Incineratoare 0%

Eficiența banilor

10kg
de gunoi produce,în medie, un român la fiecare 100 de euro cheltuiți (locul doi în Europa)

3,5k
g de gunoi produce, în medie, un german la fiecare 100 de euro cheltuiți

20 de ore
poate sta aprins un bec de 100 de wați cu energia economisită prin reciclarea unei singure doze de aluminiu

60%
din cantitatea totală de gunoi e generată de populație

33%
din dozele de aluminiu sunt reciclate în prezent

60 de zile
e perioada medie de care este nevoie pentru reciclarea unei cutii de aluminiu și întoarcerea ei înapoi pe rafturile magazinelor

200.000 €
va plăti România pe zi în 2010 dacă nu-și închide gropile neconforme

Care produce mai mult

Iată statele europene care produc cel mai mult gunoi (anual, kilograme, per locuitor)

Danemarca 801

Irlanda 786

Cipru 754

Luxemburg 694

Malta 652

Olanda 630

Spania 588

România 379

Gândire de perspectivă

  • O ardere mai bună.
    În Danemarca și Suedia, 55% din gunoi merge în centrale care nu fac risipă de energie și care-l transformă în combustibil. Astfel, prin ardere, gunoiul emană un gaz sintetic, inflamabil, numit biogaz, care poate alimenta turbinele ce gene- rează electricitate. Trei tone de gunoi pot produce energie suficientă pentru a alimenta cu electricitate și căldură, timp de 24 de ore, o clădire de birouri de 18.000 de metri pătrați. O centrală de biogaz costă însă destul de mult – circa 1,6 milioane de euro.
  • Gândire circulară.
    Spre deosebire de noile pungi biodegradabile aflate deja în comerț, ambalajele PET, folosite la ambalarea apei, sucurilor și băuturilor alcoolice, nu sunt biodegradabile și au nevoie de până la 400 de ani pentru a se degrada în natură. Consumul acestora a crescut exploziv în ultimii ani, la fel și prezența lor în mediul înconjurător. Din această cauză, ministrul Mediului a anunțat recent că, din 2010, va fi introdusă o garanție de returnare a PET-ului, așa cum există în Anglia, Germania sau Olanda. Se dorește astfel punerea pe picioare a unui sistem de reciclare, deșeurile PET urmând să fie transformate în materie primă pentru covoare, tapițerii, jucării sau umplutură pentru haine.
  • „Plătești ce arunci“.
    Potrivit unui studiu prezentat recent de ProTv, 35% din totalul deșeurilor adunate de pe stradă sunt mucuri de țigară. Este unul dintre principalele motive pentru care tot mai multe primării au instituit amenzi usturătoare pentru cei care își aruncă țigara pe jos. În București, spre exemplu, amenzile ajung până la 1.000 de lei și există deja reprezentanți ai forțelor de ordine care monitorizează astfel de infracțiuni.

Surse: Oficiul European pentru Statistică EUROSTAT, Agenția pentru Protecția Mediului, ziarul Financiarul,
Solid Waste Association of North America

Vote it up
Votează
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza