Un oraș cu două suflete

Buenos Aires e o metropolă ciudată, o combinație de diverse culturi, rase și stiluri de viață
 

Ciudat, pentru că în el trăiesc mai multe orașe. Poți merge pe străzi fără să te bage nimeni în seamă. Fără să-ți adreseze nimeni vreun cuvânt, fără să te vadă nimeni. Ciudat, fiindcă toată lumea vrea să trăiască aici ca la Paris. Poate de aceea am auzit că mulți ani la rând Buenos Aires a fost considerat Parisul Americii de Sud. Cu toate acestea, în ’90, orașul s-a transformat după un nou model: New York-ul. Brusc, o mulțime de zgârie-nori au răsărit din câmpia fertilă a acestui centru urban de Pampas. Pe malul fluviului a fost planificat un nou cartier care imită insula Manhattan. Peste vechile depozite făcute de inginerii care au construit portul Buenos Aires s-au înălțat blocuri de oțel și ciment. Clădirile de cărămidă roșie inspirate din stilul englezesc al secolului al XIX-lea au fost înlocuite de nenumărate clădiri de sticlă în care se reflectă apele brune și vijelioase ale fluviului Rio de la Plata. Într-un deceniu, acest nou centru al firmelor imobiliare și al corporațiilor multinaționale a preluat controlul asupra orașului. Prin granițele sale perfecte și ușor de remarcat, cartierul și-a câștigat curând faima printre oameni. Cele mai bune (și mai scumpe) restaurante s-au mutat pe aceste străzi fără cusur, care arată ca o imensă parcare în mijlocul orașului. Hoteluri inimaginabile și exotice, cu arhitectură modernă, se pierd la orizont.

Ciudat oraș! Ciudat, pentru că acest loc impresionant și aglomerat contrastează cu cartierele sărace din sud, unde oamenii fără adăpost iau străzile în stăpânire noaptea și copiii de mahala populeaza colțul străzilor după ora 8 seara.

Cu toate acestea, între aceste două lumi viața a căscat o prăpastie, așa cum se întâmplă întotdeauna. S-au făcut multe greșeli în numele progresului. Între timp, o mulțime de congresmeni iau prânzul zilnic la restaurantele din Puerto Madero sau „insula fantastică“, după cum i se mai spune pe aici.

În ciuda dezechilibrului dintre cele două suflete ale orașului, aceste locuri par o destinație bună pentru turiștii care vin de pretutindeni: nemți, americani, mexicani, brazilieni, toți simt că e ceva special în acest oraș, dar eu chiar nu știu ce anume. Poate că nu sunt suficient de receptiv. Sau poate că sunt incapabil să descopăr „magia orașului“.

Însă, oricare ar fi motivul pentru care străinii iubesc Buenos Airesul, eu cred că același motiv mie îmi provoacă o reacție exact contrară. Trebuie să accept că eu greșesc, iar toți ceilalți au dreptate.

În orice caz, orașul acesta reușește să-i surprindă pe toți: în toiul celei mai grave crize economice din ultima jumătate de secol, oamenii iau prânzul la restaurante tematice, cumpără o grămadă de lucruri inutile și toți visează la o binemeritată vacanță pe Coasta de Azur. Ciudat, pentru că, deși se poartă de parcă ar trăi în Franța, toți vor să meargă acolo.

Roberto Daniel Weigandt este redactor-șef al revistei Selecciones Argentina și UPBC

Vote it up
Votează
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza