Un câine chibzuit

 

Când locuiam cu familia în Sri Lanka, aveam un câine pitic pe care-l numisem Rex. În 1986, bunicul meu a murit și tradiția Hindu spune că, în aceste momente, rudele și vecinii trebuie să facă un fel parastas, cu mâncare, ca să aline din durere. Așa că familia noastră a făcut o masă mare. Rex obișnuia să mânânce orice aveam noi la masă, nu era pretențios, deci urma să primească și el ceva de-ale gurii cu această ocazie. Am servit niște specialități indiene, ca thosai (un fel de clătită) și idli – mâncăruri pe ca-re noi le-am fi servit numai la evenimente speciale. Într-o altă zi, l-am văzut pe Rex cum ținea în gură o bu-cată de thosai. A început să sape sub un bananier, după care a lăsat clătita în groapă și a acoperit-o cu nisip. Deși fusese bine hrănit, el tot s-a gândit să păstreze niște mâncare pentru viitor.

Vote it up
Votează
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza