Un atac salbatic

Un parinte si-a aparat fiul impotriva a trei caini feroce, punandu-si viata in pericol. Iar atunci cand doi vecini au sarit sa-l salveze, cainii i-au atacat pe totiFoto: prin amabilitatea Jana Chytilova/"Ottawa Citizen"
 

<p>Randall McConnell, in varsta de 41 de ani, se afla in bucataria casei sale din Ottawa, Canada, impreuna cu vechiul lui prieten, Mario Gauthier, un barbat de 38 de ani. Era o dupa-amiaza rece de februarie a anului 2005, iar cei doi schimbau o vorba, la o cafea. McConnell era bucuros de vizita. Isi petrecuse toata dimineata la spital, urmand unul dintre acele tratamente medicale ce par a nu se mai sfarsi niciodata. Se simtea intotdeauna incurajat atunci cand statea de vorba cu Gauthier, care trecea pe la el o data la cateva saptamani.

McConnell era foarte bolnav. Suferea de boala Castleman, o afectiune rara si grava din cauza careia fusese internat trei ani in spital, la varsta de 30 de ani, fiind obligat, la 33 de ani, sa renunte definitiv la meseria lui de lucrator in ciment. Pana acum suferise 16 operatii, 49 de tratamente cu raze si o jumatate de duzina de sedinte de chimioterapie. Dezvoltase, de asemenea, o forma de meningita spinala din cauza careia nu se mai deplasase in ultimul an. Si, desi spre iarna isi recapatase motricitatea la membrele inferioare, inca mai folosea un cadru metalic de sprijin, atunci cand iesea din casa.

Era in jurul orei 16.00, iar afara se intuneca rapid. McConnell se gandea sa traga un pui de somn dupa plecarea prietenului sau. Dar, asa cum viata il invatase deja, planurile se pot schimba de la o clipa la alta.

- Il mananca de viu! Il musca!, se auzi deodata vocea lui Dawn Vanderburg, prietena lui McConnell, care striga dintr-o camera din spatele casei, dupa care incepu sa planga in hohote. McConnell sari de pe scaun si fugi la ea. O gasi uitandu-se pe fereastra in curtea din spate, unde un barbat se pravalise langa gardul ce despartea curtea lor de cea a vecinului. Barbatul dadea haotic din maini si din picioare in timp ce era atacat de trei caini mari, asemanatori rasei pitbull, care il muscau de brate, de picioare si de fata. Dare de sange patau zapada in jurul lui.

McConnell recunoscu acei caini. Ii apartineau unui vecin care tocmai se mutase la cateva case distanta. Tinea cainii inchisi in curtea din spate si ii spusese lui McConnell ca ii dresase sa fie extrem de agresivi, "pentru protectie". Pana acum, McConnell nu mai vazuse cainii iesind din perimetrul lor imprejmuit.

Intr-un fel pe care nu si-l explica nici pana in ziua de astazi, McConnell reusi sa-si adune imediat puterile pentru a fugi afara. Descult si imbracat doar cu un maieu si cu pantalonii de la costum,  traversa in viteza curtea, spre poarta din spate. Ajuns acolo, McConnell il recunoscu pe barbatul cazut la pamant. Era vecinul lui, Guy Clairoux. Nu il cunostea bine pe Clairoux, dar il vazuse prin parc cu copiii sai.

McConnell isi dadu seama ca Gauthier iesise dupa el afara. 

Cu doar cateva minute mai devreme, Clairoux, in varsta de 39 de ani, venise agale, pe langa parc, dupa ce isi luase cei trei baieti de la gradinita. Parcul era inconjurat de vile, dintre care una era a lui, si avea un teren larg si un mic spatiu de joaca. Vreo zece copii faceau bulgari de zapada pe terenul deschis, iar baietii lui, Jayden, in varsta de aproape trei ani, si gemenii Brayden si Brendon, de patru ani, au vrut sa se joace si ei.

Ajunsi in curtea din spatele casei, Clairoux a luat-o inainte, ca sa lase ghiozdanele copiilor la usa. In timp ce el se indrepta spre casa, JoAnn Hartley, mama baietilor, deschise usa si striga:
- Guy, cainii aia o sa sara gardul!

Clairoux se intoarse si il vazu pe Jayden stand singur, la o distanta de circa sase metri de gardul inalt de un metru al curtii din spate. Trei caini mari - unul maro-inchis si ceilalti doi mai deschisi la culoare - se plimbau de colo-colo de cealalta parte a gardului, cu ochii atintiti asupra baietelului.

Exact in momentul in care Clairoux porni in fuga spre fiul lui, cainele cel mai mare sari peste gard. Apucandu-l pe Jayden cu falcile de partea laterala a capului, animalul il scutura bine pe micut, strapungandu-i obrazul cu dintii. Clairoux sari asupra cainelui si incepu sa-l loveasca in bot pana cand acesta ii dadu, in cele din urma, drumul baiatului din stransoare. Vazand ca si ceilalti doi caini sarisera peste gard, Clairoux il lua pe Jayden in brate si-l ridica deasupra capului. Cei trei caini se napusti­ra asupra lui Clairoux, lovind puternic cu labele din fata in pantalonii de schi ai lui Jayden. Maraiau amenintator.

Hartley venise si ea intr-un suflet, iar Clairoux i-l arunca pe Jayden in brate. Ea lasa copilul jos si se aseza in fata lui, ca sa-l protejeze cu propriul ei corp.
- JoAnn! Protejeaza-ti gatul! Fereste-ti gatul!, striga Clairoux, plasandu-se in fata celor doi.
Timp de doua minute, Clairoux reusi sa blocheze cainii in atacul lor si sa-i arunce la pamant sau sa-i bage cu botul in zapada. Era ingrozit la vederea coltilor care se napusteau asupra lui si la auzul clantanitului de dinti si al maraiturilor.
- Mi-e frica, JoAnn, spuse el. Cainii astia vor sa ma omoare.

In cele din urma, Hartley reusi sa fuga spre casa, cu Jayden in brate. Fata baietelului era plina de sange si pantalonii lui de schi erau numai zdrente. Clairoux incerca sa fuga si el, dar nu ajunse prea departe cand unul dintre caini il dobori la pamant, langa gardul unui vecin. Cainele cel mai mare se urca peste el si il musca de mana, in timp ce ceilalti doi il apucau de picioa­re. Epuizat, nu mai putea decat sa-si protejeze fata cu pumnii si sa lovea­sca in continuare. Se tot gandea: Oare ma va ajuta cineva?
Apoi, deodata, il vazu pe McConnell alergand spre el.</p>

Vote it up
325
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza