Terapia prin râs

 

„Evitați persoanele triste, sobre, morocănoase! Și veți trăi fericiți!“

M-a întrebat cineva odată ce jucărie mi-a plăcut cel mai mult în copilărie. Nu a fost nevoie să mă gândesc prea mult. Ei bine, nu este vorba de păpușa Barbie!

Aveam opt ani când am primit un aparat mic, roz, ce semăna cu un radio portabil și care avea câteva discuri. I-l adusese tatălui meu un amic ce fusese plecat din țară. Nu era mare șmecherie – introduceai pe rând câte un disc și ascultai! Atât. Dar era cea mai cea jucărie pentru că râdeam și eu, și frații mei până ne tăvăleam pe jos, până ne durea burta. Și asta pentru că fiecare disc avea imprimat pe el un anumit tip de râs – un râs de bărbat, un râs de femeie, de copil, un râs mai gros, mai subțire etc. Nu mi-a trecut prin cap până nu m-am apucat să mă documentez pentru acest material că de fapt atunci practicam râsoterapia. Ce este asta? Exact asta a fost întrebarea la care am căutat răspunsul. Și, credeți-mă, a fost o plăcere, pentru că pe parcursul documentării am cunoscut numai persoane care știu să râdă cu poftă! Printre ele s-a numărat și psihoterapeuta Doina Tănăsescu.

„O reclamă arhicunoscută spune: «Evitați consumul de sare, zahăr și grăsimi!» Ar mai trebui adăugat și: «Evitați persoanele triste, sobre, morocănoase! Și veți trăi fericiți!“, este unul din sfaturile pe care îi place să le dea.

La ce este bun râsul

Pe parcursul timpului s-au făcut mai multe studii care au demonstrat că râsul aduce numai beneficii pentru sănătatea noastră fizică, dar și mentală. Dr. William Fry, profesor asociat al clinicii Universității Stanford, a ajuns la concluzia că râsul crește ritmul cardiac, îmbunătățește circulația sangvină și e un scut împotriva depresiei și anxietății. Iar cinci minute de râs continuu acționează ca analgezic!

Cercetări efectuate la Universitatea Loma Linda din California au arătat că râsul poate să crească și imunitatea față de celulele canceroase. Un studiu realizat la un spital din Florida a demonstrat că pacienții aflați în convalescență după intervenții chirurgicale cărora li s-a permis să vizioneze o comedie au avut nevoie de mai puține medicamente împotriva durerii față de cei care nu au vizionat nimic. Acestea sunt studii recente, dar se știe de mai mult timp că râsul declanșează eliberarea câtorva substanțe biochimice: dopamina (este un neurotransmițător responsabil de funcțiile esențiale ale comportamentului uman: mișcarea, cunoașterea, motivația), serotonina (neurotransmițător responsabil de apetit, somn, sexualitate), adrenalina (hormon care asigură organismului, în caz de urgență, energie suplimentară).

„Fiecare hohot de râs antrenează aproape toți mușchii corpului, incluzându-i și pe cei abdominali. Coloana vertebrală și cea cervicală se detensionează, toxinele sunt eliminate mai repede. Prin mișcările musculare din timpul râsului, diafragma produce un masaj intern care facilitează digestia, reducând acizii grași și substanțele toxice din organism“, spune Doina Tănăsescu. Tot în timpul râsului se eliberează endorfine, substanțe care acționează ca un anestezic natural asupra durerilor cronice și a celor temporare.

Credeți că am terminat cu beneficiile râsului? Nici pe departe. „Râsul reduce inhibiția, crește încrederea în sine și dezvoltă calități de lider, e cel mai bun exercițiu de aerobic, este un jogging interior, un masaj al organelor interne, te face să arăți mai tânăr, dezvoltă relațiile interumane, reduce hormonii de stres și întărește sistemul imunitar“, spune Magdalena Oana, prima „Laughter Leader“ (lider de râs) din România.

Citind toate acestea, îți dai seama că „râsul este medicamentul cel mai ieftin și fără contraindicații!“, după cum susține Doina Tănăsescu, care mai precizează în cartea sa Jocul, râsul, sănătatea! Terapia prin râs, apărută în 2008 la editura Cavallioti, că „un minut de râs echivalează cu 45 de minute de relaxare!“

Râsoterapia în România

Păi atunci hai să ne relaxăm! După ce am citit că, pornind de la toate aceste beneficii, în lume au luat naștere „cluburile de râs“, locuri în care oamenii se adună și practică râsoterapia, am pornit să aflu dacă există așa ceva și în România. Și da, am găsit! Mai mult chiar, am și participat la un astfel de seminar.

„Trebuie să învățăm să râdem de limitele noastre, de viața însăși ca permanentă luptă. De aici începe terapia prin râs“, spune Doina Tănăsescu. Aventura ei în „lumea râsului“ a debutat în 2003, în Spania, sub îndrumarea profesorului Jose Elias, psiholog, directorul Centrului de formare psihoterapeutică Joselias din Madrid. La sfârșitul anului trecut, a ținut primul atelier de râsoterapie în cadrul unui club bucureștean. „Folosim următoarea tehnică: râdem o perioadă cât mai mare de timp, fără niciun motiv. În grup, efectul scontat va fi atins mai ușor datorită calității râsului de a fi contagios și în ciuda faptului că, la început, membrii grupului se vor simți stingheriți să râdă împreună cu necunoscuți“, explică Tănăsescu.

Când am intrat în sala plină cu baloane, prima senzație a fost aceea că am pătruns în sala de grădiniță a fiului meu. Totul era plin de culoare. Și da, până la urmă, noi, adulții strânși acolo, chiar ne-am comportat ca la grădiniță sub îndrumarea celei mai haioase „educatoare“, Doina Tănăsescu. Și ce-am mai râs! Ne-am jucat și am râs copios timp de aproape o oră.

„În lumea în care trăim suntem supuși în mod constant frustrărilor provocate de situații dificile de viață și unica soluție la îndemână pentru a le face față este tratarea lor cu simțul umorului. Veselia nu elimină problema pe care o avem, dar, cu siguranță, va schimba perspectiva din care ne raportăm la ea , ceea ce va ajuta și la soluționarea ei rapidă“, crede Tănăsescu.

Magdalena Oana, o profesoară de matematică, este cea care a înființat, în 2003, prima râsotecă din România, la Cluj. După ce a devenit „bursieră“ (așa îi spune ea pensiei), Magdalena a urmat cursul dr. Madan Kataria, medic indian, organizatorul Laughter Clubs (cluburilor de râs). „Avem întâlniri de două ori pe săptămână, iar durata unei întâlniri este de două ore, timp în care facem atât terapie prin râs, cât și aerobic, dans și alte exerciții de respirație și jocuri. De obicei, începem cu o mică încălzire: ho-ho-ho-ha-ha-ha, bătând din palme, apoi sunt intercalate tehnici de râs cu dans aerobic și tot așa“, explică Magdalena Oana, care este și lector „Metoda Silva“ (psihoorientologie de dezvoltare a minții și control al stresului).

O persoană timidă de felul ei, clujeanca Monica Costan, de 53 de ani, de profesie inginer, s-a decis în urmă cu aproape șase ani, la îndemnul unei prietene, să meargă la clubul de râsoterapie. „Pe atunci aveam dureri frecvente de spate, adesea chiar crize. Făcusem fizioterapie, urmasem diverse tratamente medicamentoase, dar fără prea mult succes“, povestește Monica Costan. După câteva ședințe, a uitat de durerile de spate și de cap, iar starea generală de sănătate i s-a îmbunătățit simțitor. „În cele două ore petrecute acolo uiți de orice problemă“, spune Monica, cea care între timp a reușit să-și „vindece“ și timiditatea, ajungând lider de grup. Acum îi ține locul Magdalenei Oana atunci când ea nu poate participa la ședințele de râsoterapie.

Totuși, în afara inițiativelor acestor „pionieri“, în țara noastră nu mai există vreun alt loc unde să practici acest gen de terapie. Și asta în timp ce în țări ca Spania, Franța, Portugalia, Germania, India sau SUA există nenumărate astfel de cluburi și, mai mult decât atât, râsoterapia e practicată în spitale, orfelinate și cămine de bătrâni.

Depresia la români

Potrivit estimărilor, în România aproape patru milioane de oameni suferă de depresie. „Dacă ne ghidăm după evaluările europene, depresia afectează circa 20-25% din populația generală“, e de părere dr. Radu Teodorescu, responsabil de Departamentul de reabilitare psiho-socială a Spitalului Clinic de Psihiatrie „Alexandru Obregia“, din București.

„Omul contemporan și, mai ales, românul, este mai degrabă depresiv“ declara psihologul Hanibal Dumitrașcu, anul trecut, pentru cotidianul Gândul. „Omul contemporan este pus să joace roluri pentru care nu are resurse și să rezolve probleme pentru care nu are soluții, mai ales la locul de muncă. El este incapabil să mai facă față cerințelor și atunci intervine depresia“, spune el. În formă ușoară, depresia, care e întâlnită foarte frecvent, se manifestă prin tristețe, oboseală și lipsa chefului de viață. „În formele ei accentuate, depresia se manifestă printr-o incapacitate de a-ți stăpâni plânsul, oboseală cronică, anxietate și fobii“, mai spune Dumitrașcu.

Cu toate acestea, râsoterapia nu e încă „băgată în seamă“ în țara noastră. „Pe lângă farmacoterapie ne-am dori să putem asigura un suport psihoterapeutic adecvat. Aceasta implică însă factori cum ar fi Casa Națională de Asigurări de Sănătate, care ar putea decide care sunt terapiile, în ce circumstanțe și pentru cât timp ar fi dispusă să le suporte financiar”, spune Teodorescu.

În 2006, Doina Tănăsescu a încercat să organizeze seminarii de râsoterapie la companii mari, pentru oamenii care lucrează acolo. „Erau de ajuns 10 minute la prânz. Dar am constatat că, în general, în România angajatorii nu sunt foarte interesați de sănătatea oamenilor care lucrează. Mai mult, în sistemul social în care trăim suntem educați să nu râdem prea des. Altminteri putem fi luați drept neserioși, dezinteresați de muncă, iar ceilalți nu se vor încrede în noi“, spune Tănăsescu. „Când uităm să râdem, devenim triști, mai exigenți și nefericiți.“ Psihologul nu crede totuși că suntem un popor mai trist ca altele. Doar că „suntem mult prea constrânși de normele sociale“.

Râsul pe timp de criză

Acum, mai mult ca niciodată, întreaga lume se află sub spectrul unei situații îngrijorătoare: criza financiară. Cel mai mult ne afectează, conform sondajelor, teama că am putea să ne pierdem locul de muncă. Am între-bat-o despre asta pe Doina Tănăsescu și iată cum vede ea lucrurile: „Ne supărăm, ne întristăm, devenim apatici și depresivi, cu toate că în scurt timp s-ar putea să întâlnim alte oportunități, care să ne întărească încrederea în noi. Când suntem puși în fața unei schimbări, dorite sau nu, ne gândim doar la ceea ce pierdem și niciodată la oportunitățile ce ni se deschid înainte. Gândurile, preocupările negative ne secătuiesc de energie, ne anulează vitalitatea. Or, râsoterapia ne ajută să vedem oportunitățile, să nu rămânem decepționați de primul gând. Prin această tehnică, ne adaptăm în mod inteligent la provocările vieții de zi cu zi. Râsoterapia face apel la inteligența, la creativitatea individului. Veselia, starea de spirit pozitivă ne dau puterea de a merge mai departe“. Deci: cu zâmbet înainte!“

Ce-am învățat
din acest periplu în „lumea râsului“? Că e bine ca de fiecare dată când sunt tristă, să încerc să mă gândesc la ceva amuzant poate chiar la acel aparat micuț, roz, care ne-a oferit mie și fraților mei cele mai distractive și de neuitat momente. Îmi amintesc că nu am rezistat și l-am dus și la școală. Și i-am dat drumul în timpul orelor. Doamne! Ce veselie! Ce hărmălaie a mai fost!

Poate vă întrebați ce s-a întâmplat cu prețioasa jucărie. A creat o asemenea atracție, încât mi-a fost furată la școală. Am rămas doar cu câteva discuri pe care, neavând la ce să le ascultăm, le-am pierdut în maldărul celorlalte jucării. Dar mi-a rămas ceva mult mai prețios: amintirea acelor momente care mă fac să zâmbesc și acum, după 30 de ani. Ba chiar să și râd. Doamne, ce distracție mai era!

Vote it up
45
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza