Sunt un bărbat fidel

 

Am dus-o pe soția mea vreme de un an de zile la acelaşi restaurant. Ea s-a revoltat într-o zi şi mi-a spus că nu-l mai suportă. Abia atunci mi-a trăsnit prin cap că sunt oameni care vor şi altceva.

– Nu înțeleg cum de nu-ți doreşti să încerci şi un alt gen de mâncare!, mi-a spus ea pe un ton de reproș.

– Păi, nu prea vreau să renunț la ceea ce-mi place, i-am răspuns.

– Da, dar lumea nu stă pe loc. Evoluează, a spus ea.

– Oare?, am întrebat-o. Probabil că mi-e teamă să nu fiu dezamăgit de o astfel de evoluție. Vreau să am întotdeauna unde să mă întorc, am adăugat.

N-a mai continuat discuția. M-a lăsat în plata Domnului. Dar de atunci am observat că face tot posibilul pentru a mă ajuta să încerc şi chestii noi. Îmi arată o mostră de parfum. Ia o altă marcă de pastă de dinți, şi o pune în pahar la baie şi n-am ce face, mă spăl cu ea. Când mergem la mall, mă duce şi în alte magazine decât cele trei în care intru de fiecare dată.

Nu mă opun, dar nici nu o las să se apropie de hainele şi de încălțămintea mea. În această privință sunt de neclintit. Asta nu înseamnă că mă îmbrac aiurea, ci că pur și simplu nu-mi place să experimentez.

Ea mă acuză că nu-mi plac schimbările. I se pare cel puțin ciudat că port o singură marcă de blugi. Dar eu mă simt bine. De câte ori descopăr un produs care e făcut cu respect pentru oameni, mă ataşez de el şi-l folosesc iar şi iar.

Da, sunt un bărbat credincios. Poate râdeți, dar aceasta e o caracteristică a multor bărbați. Ştiu că femeile spun despre noi că „suntem nişte porci“, mai ales atunci când le părăsim. Dar cred că nu există două armate – bărbați şi femei. Sunt mulți tipi care părăsesc femeile, dar sunt şi multe femei care părăsesc la rândul lor.

Până să mă căsătoresc, am fost de mai multe ori părăsit decât am reuşit eu să plec primul dintr-o relație. Un bun prieten, discutând odată despre acest subiect, mi-a spus că femeile nu sunt părăsite niciodată. De fapt, întotdeauna ele sunt cele care o fac, chiar şi atunci când credem că noi am luat o astfel de decizie. Dar cred că noi, bărbații, în acelaşi fel emoțional şi definitiv în care ne ataşăm de o marcă de blugi ne ataşăm şi de femeia iubită.

De fapt, folosind acelaşi stil şi aceeaşi marcă de pantofi, cu fiecare pereche nouă mi se pare că mă întorc acasă dintr-o iarnă aspră.

– Dar pe tine ce te mână-n luptă? De ce vrei mereu să încerci altceva?, am întrebat-o pe soția mea.

– Păi, mă atrag lucrurile noi. Vreau să încerc. Cred că aş înnebuni dacă m-aş spăla cu acelaşi fel de pastă de dinți un an întreg, mi-a spus ea.

Totuși, e o diferență între femei şi bărbați. Noi ne construim o lume în care apoi vrem să locuim, să o regăsim mereu în mulțimea de alte lumi şi să ne simțim bine în ea. Sunt convins că am ieşit din peşteri datorită femeilor. Ne-au tot bătut la cap că nu murim acolo, afară, că putem ridica o colibă şi că avem puterea să le apărăm de fiarele pădurii. Şi au făcut-o încet-încet, fără să ne bruscheze – mai cu vorba bună, mai cu amenințări.

– Faptul că suntem căsătoriți de 13 ani are mare legătură cu ataşamentul meu față de blugi, i-am spus.

M-a privit şi a zâmbit:

– Să fii sigur că o să intru la idei dacă voi observa că-ți schimbi furnizorul de pantaloni, mi-a spus ea pe un ton pe care nu am reuşit să-l descifrez. Era glumă? Era amenințare?

Emilian Isailă este redactor-șef adjunct la ziarul Adevărul

Vote it up
1
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza