"Sunt aici. Rezista!"

O riscanta operatiune de salvare se organizeaza pentru un barbat grav ranit in muntii din apropierea orasului Vancouver, Canada
 

<p>Muntii de pe coasta nordica a provinciei Columbia Britanica, din Canada, se profileaza deasupra orasului Vancouver asemenea unui perete de paduri si stanci, cu varfuri ce depasesc 1.500 de metri. Ei separa intinsa metropola de 2,2 milioane de locuitori de salbaticia din jur.

Cu sase varfuri montane principale, trei statiuni de schi foarte populare, doua rezervatii si o retea de trasee cu grade diferite de dificultate, acesti munti constituie terenul de joaca al orasului Vancouver, dar si decorul sau.

Apropierea muntilor mascheaza insa pericolele pe care acestia le ascund. Pe urcusuri pot fi vazute diverse panouri: "Daca te vei rataci astazi, va sti cineva unde esti?" Aproape in fiecare an aici mor oameni, dar, cateodata, daca Dumnezeu este indurator, o persoana aflata in mare primejdie este crutata si scapa cu viata.

Miercuri, 17 ianuarie 2007, 11.00 dimineata

Era o zi cenusie, innorata, iar temperatura se apropia de 0 grade. Chris Morley, in varsta de 37 de ani, si Simon Chesterton, 30 de ani, ajungeau in parcarea acoperita de zapada a rezervatiei si statiunii de schi Mount Seymour, aflata la aproximativ 30 de minute distanta de mers cu masina de centrul Vancouverului. Se mai puteau bucura de aproape sase ore de lumina, timp in care puteau face un traseu revigorant prin zapada.
Cei doi se cunoscusera cu doua luni inainte ca membri ai grupului ClubTread.com, o comunitate online de 10.000 de nord-americani pasionati de viata in aer liber. Morley organizase o Zi Comemorativa de trekking (drumetii), iar Chesterton era unul dintre cei 18 "trekkeri" care isi facusera aparitia.

Si-au dat seama ca faceau o echipa buna. Morley il considera pe Chesterton un "superalpinist". Bine facut si intr-o forma foarte buna, Chesterton arata ca un Lance Armstrong masiv. Lucreaza ca sofer pe o masina de curatat gheata pe un patinoar din oras.
Morley era nerabdator sa-l inso-teasca. Tamplar specializat, proprietar al unei companii de restaurari, Morley, era mai putin experimentat in ale alpi-nismului, insa era in forma si doritor sa invete.

Amandoi erau echipati cu patru straturi de haine, un piolet, un fluier, o lanterna LED, apa si alimente. Chesterton avea de asemenea un GPS, un aparat de fotografiat si un telefon mobil, precum si fese elastice si un siret de pantof. Un strat de zapada proaspata si usoara, de vreo 12 centimetri grosime, se odihnea pe o pojghita de gheata deasupra unui alt strat gros de zapada, maturat pe alocuri de vantul puternic.

Au pornit la drum cu incaltarile lor usoare de aluminiu, traversand statiunea montana si indreptandu-se catre traseele mai indepartate. Morley decisese sa poarte cizmele inalte de zapada in locul bocancilor de alpinism deoarece nu avea parazapezi, cotiere si genunchere care sa impiedice intrarea zapezii in incaltaminte. Aceasta era o decizie pe care avea sa o regrete, deoarece protectia mai slaba pe care o ofereau aceste cizme il obosea si ii provoca dureri in piciorul stang.

Se indreptau catre varful Runner, spre partea de nord a Muntelui Seymour, pe traseul dificil al Lacului Elsay. 
Croindu-si drumul, cei doi au coborat o panta numita Scara lui Wes, indreptandu-se catre primul sir de traverse, atat de abrupte in unele locuri, incat cei doi trebuiau sa se intoarca cu fata inspre coasta muntelui, pasind atent pe lateral si introducandu-si picioarele in firide, asigurandu-se de stabilitatea locului pe care calcau inainte de a continua drumul. Au privit in jos de pe una dintre traverse intr-o prapastie care parea fara fund.
- Uau!, a exclamat Morley. Unde se termina prapastia asta?
- Nu cred ca vrem sa stim, a glumit Chesterton.

La jumatatea dupa-amiezii se indreptau catre trecatoarea dintre Muntele Seymour si Varful Runner. Chesterton a escaladat rapid piscul, insa Morley, aflat la aproximativ 50 de metri de varf, nu era prea sigur pe sine, avand fata

descoperita si incaltamintea alunecoasa. A coborat inspre o creasta, unde l-a asteptat pe Chesterton.

Erau afara de mai mult de trei ore, timp in care se oprisera doar din cand in cand sa mai faca o poza, sa mana-nce cate un baton de proteine sau sa ia o inghititura de apa. La 16.45, soarele avea sa apuna. Nu stiau daca sa se intoarca acasa pe traseul vestic, mai umblat, sau daca sa urmeze acelasi drum pe care venisera. Au decis ca ar fi fost mai rapid si mai sigur sa refaca traseul pe care venisera.

La ora 16.00, se aflau pe ultima portiune a drumului inspre casa, la mai putin de 20 de minute de marginea statiunii alpine de schi, si mai aveau doar cateva portiuni de traverse dificil de escaladat. Pe Morley il durea piciorul stang. A pasit pe panta abrupta si a alunecat, reusind sa-si mentina stabilitatea cu pioletul.
- Hopa!, a ranjit el catre Chesterton. Trebuie sa fiu atent.

Cu trei sau patru metri mai in fata, Morley s-a indreptat catre niste pomi, odihnindu-se putin inainte de a escalada urmatoarea traversa - cea de deasupra prapastiei fara fund. Cu fata la culmea muntelui, si-a intins piciorul stang pentru a-l introduce in firida stancii, ezitand pentru a traversa panta. Morley nu isi mai aduce aminte ce s-a intamplat apoi.

Chesterton si-a ridicat privirea si si-a vazut prietenul prabusindu-se in rapa, cu picioarele stranse la piept, cazand in gol. Morley nu tipa si nici nu se zbatea. Nu isi folosea nici macar pioletul pentru a opri caderea.

16.36, miercuri

De fiecare data cand un apel la numarul de urgenta 911 e atribuit North Shore Rescue (NSR), una dintre cele mai vechi asociatii voluntare de Cautare si Salvare (SAR) din America de Nord, organizatia trimite mesaje asa-numitilor manageri de cautare, adica celor trei membri veterani ai NSR aflati de garda. Primul care raspunde trimite mai departe mesajul, care bipaie la centurile a 40 de alti membri raspanditi prin toata regiunea. Avem de-a face cu o munca exclusiv de echipa - operatiunea nedepinzand niciodata de o singura persoana.

Tim Jones, in varsta de 50 de ani, un paramedic din serviciul mobil de reanimare si terapie intensiva din Columbia Britanica, veteran al NSR-ului, pentru care lucrase 16 ani, a primit mesajul de la Serviciul de Ambulanta din Columbia Britanica, mesaj care il instiinta de o urgenta pe traseul Lacului Elsay.

Jones a fost pus imediat in legatura cu Chesterton de catre Serviciul de Ambulanta al Columbiei Britanice. In acelasi timp, Jones a deschis calculatorul NSR, trimitandu-le un mesaj tuturor membrilor, prin care ii convoca la sediu. Apoi, a solicitat prin radio un elicopter.

Greg Miller, veteran al NSR, pentru care lucrase 30 de ani si unul dintre cei trei manageri de garda, a primit mesajul in timp ce se intorcea spre casa la o ora de varf de la sediul companiei Agriculture Canada, unde lucra pe post de consilier politic. In timp ce se indrepta inspre Ambasada, a deschis radioul masinii pentru a demara operatiunea de salvare.

Chesterton era cocotat pe un povarnis stancos de pe coasta muntelui. Trecusera probabil zece minute de la caderea lui Morley. Chesterton isi scosese imediat telefonul mobil, insa nu avea semnal. Temandu-se ca Morley ar fi putut fi deja mort, Chesterton a coborat panta, cautandu-si prietenul. Si-a croit drum prin terenul inselator asemeni unei capre de munte, sarind la un moment dat de pe o stanca inalta de trei metri, incercand sa-si aminteasca pe unde se prabusise Morley. In cele din urma, a ajuns pe un povarnis foarte abrupt unde a trebuit sa se opreasca. De pe campul acoperit de zapada, aflat la 150 de metri mai jos, s-a auzit o voce:

- Ajutor! Ajutor!
Nu il putea vedea pe Morley, insa vocea acestuia l-a linistit pe Chesterton.
- Sunt aici, Chris. Rezista! Chem ajutoare!
Chesterton striga in timp ce verifica semnalul telefonului. Reusise! Vorbea cu centralistul de la 911 in timp ce isi studia GPS-ul.
- Cine esti? a strigat Morley.
Morley supravietuise in mod miraculos caderii de pe panta, insa dezorientarea lui ii dadea de inteles lui Chesterton ca prietenul lui era grav ranit si probabil suferise o trauma craniana. Apelul de urgenta al lui Chesterton a fost preluat de o serie de centralisti pana cand a ajuns, in cele din urma, la Jones.

- Ce vezi? a intrebat Jones.
Chesterton a descris peisajul din jurul lui, in special un lac glaciar aflat exact sub el.
- Sunteti deasupra lacului Theta, a spus Jones. Va sosi un elicopter. Aprinde lanterna acum, venim.</p>

Vote it up
209
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza