Stonehenge: un templu cosmic?

Daca vezi rasaritul aici la solstitiu te vei convinge ca locul avea functie religioasa.
 

Inaltandu-se singuratic in mijlocul campiei Salisbury din Wiltshire, Stonehenge este o dilema ce pare la fel de veche precum timpul. La cumpana dintre sfarsitul Epocii de piatra si inceputul Epocii de bronz, monumentul a fost construit in trei sau patru etape, pe parcursul a cincisprezece secole. Azi, peste jumatate din pietre au cazut, lipsesc sau sunt ingropate.

Inceputuri stravechi

Constructia a fost inceputa din 3.100 i.Cr. sau poate si mai devreme - chiar din 3.800 i.Cr., cand s-a sapat un vast sant circular si s-au excavat 56 de gropi in interiorul rambleului. Denumite Gaurile Aubrey, dupa cel care le-a descoperit in secolul XVII, John Aubrey, gropile au fost acoperite cu beton, dar se spune ca prima piatra uriasa plasata, Heel Stone - marcand intrarea in rambleu -, se afla acum in pozitia sa initiala. Alte doua inele de gropi, gaurile Y si Z - care aveau poate o semnificatie astronomica - se afla intre Gaurile Aubrey si cercurile de piatra masiva din centru.

Noi etape de constructie

In jurul anului 2.100 i.Cr., 80 de blocuri de piatra vanata au fost aduse din Wales si plasate in doua cercuri concentrice. Acestea au fost ulterior inlocuite cu 30 de monoliti imensi de gresie, denumiti sarseni.

In interiorul acestui cerc se inaltau doua potcoave partiale, cea exterioara formata din cinci trilitoni (doua pietre verticale cu o a treia asezata deasupra) sarseni si cea interioara, din 19 blocuri de piatra vanata modelate. Singurele unelte de sapat ale creatorilor neolitici erau tarnacoape facute din coarne de caprioara, de aceea performanta lor arhitecturala este uluitoare.

Saxonii au numit megalitul Stonehenge, "piatra atarnatoare", iar scribii medievali ii spuneau, poetic, "dansul uriasului". Desi observatorii eruditi au fost in general de acord cu asocierile mistice ale locului, nici unul nu i-a descoperit adevarata destinatie. De exemplu, arhitectul Inigo Jones, din secolul XVII, considera ca pietrele sunt ramasitele unui templu roman, dar in secolele XVIII si XIX s-a sustinut cu tarie opinia ca cercul de pietre este un templu druid in care se practicau adorarea soarelui si jertfele umane. Dar e putin probabil, pentru ca Stonehenge a fost terminat cu minimum 1.000 de ani inainte de aparitia cultului druid.

Stiinta actuala dezleaga o parte a enigmei

Prima raza de adevar a aparut in secolul XX, cand arheologii au stabilit varsta reala a monumentului si au ajuns la concluzii mai realiste privind destinatia sa initiala. Dar inca nu avem prea multe date precise.

Sarsenii din inelul exterior, cu o inaltime de 6 m si o greutate de 25 de tone fiecare, au fost adusi din Dealurile Marlborough, de la 32 km distanta, si au fost meticulos aranjate astfel incat consolele si pietrele verticale, legate prin articulatii cu bile, sa se imbine perfect. Blocurile de piatra vanata din dealurile Preseli din sud-vestul Tarii Galilor, fiecare cantarind 4 tone, au fost probabil transportate cu plutele in jurul coastei velse si in sus pe raul Avon, apoi trase pe partea de uscat.

Misterul totusi persista

Dar carui scop au slujit aceste eforturi? Subliniind numarul mare de stravechi rambleuri in aceasta zona, care are cea mai mare concentratie de movile funerare circulare din Anglia, majoritatea arheologilor de azi sustin ca Stonehenge era un teren pentru ceremonii funerare. In multe Gauri Aubrey s-au gasit urme de incinerari, dar exista dovezi si ca gaurile au fost sapate cu mult timp inainte de a fi puse in ele ramasitele incinerate. Ele ar fi putut fi folosite pentru libatiuni rituale, de exemplu cu vin, turnat in gauri de lucratori agricoli credinciosi pentru a impaca zeii naturii, iar cercurile de pietre ar fi putut alcatui un fel de templu pentru venerari ceremoniale.

Mai recent, astronomii care sustin ca au "descifrat" care era destinatia pietrelor sugereaza ca Stonehenge era un calculator astrologic, deoarece alinierea pietrelor pare a fi in legatura directa cu miscarea soarelui, a lunii si a planetelor si cu relatia mereu schimbatoare dintre ele. Dar desi pot fi aduse dovezi matematice si statistice pentru sustinerea oricarei teorii noi, nici o teorie n-a dezlegat inca dilema trecutului legendar al Stonehenge-ului.

Vote it up
223
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza