Stefan Hrusca: “Doar noi mai colindam”

Cel mai in voga artist la fiecare Craciun a acordat, in exclusivitate, un interviu revistei Reader’s Digest
 
<p>De 20 de ani, Stefan Hrusca ne colinda. De fix 20 de ani, aproape ca nu exista casa de roman, din care, in prag de Craciun, sa nu rasune colindele maramureseanului cu plete blonde emigrat in Canada. Chiar inainte de a se intoarce din nou in Romania pentru a concerta de Sarbatori, Stefan Hrusca – care va implini chiar luna asta 53 de ani –, ne-a marturisit cum a ajuns sa se identifice practic ca artist cu Craciunul la romani.

Reader' Digest: "Stefan Hrusca revine in Romania pentru a sustine celebrul sau concert de Craciun”. Asa anunta deja ziarele din Romania. Cand si-a petrecut Stefan Hrusca ultimul Craciun "acasa, in Canada"?
Stefan Hrusca: Cred ca acum patru ani, dar tot pe scena. Odata la patru-cinci ani apuc sa concertez si in Canada. 

RD: De aproape 20 de ani, romanii identifica aceasta sarbatoare cu colindele lui Stefan Hrusca. Ne puteti povesti cum a inceput totul?
SH: In 1990 am inregistrat primul album de colinde, la sugestia lui Paul Enigarescu, la acea vreme director al Electrecordului. Imi auzise colindele pe o caseta inregistrata in Televiziune prin '88, care circula clandestin prin anumite cercuri din Bucuresti (era perioada cand nu putea fi difuzat un astfel de material). Albumul a fost primit cu o neasteptata caldura.  Colindele au fost foarte solicitate si mediatizate atat la radio cat si la televiziune. Am inteles ca trebuie sa inregistrez tot ceea ce stiam si culesesem pana la acea vreme si am continuat cu constiinciozitate sa colind tara in lung si in lat in cautarea autenticului. Primisem, intr-un fel, votul de incredere al semenilor si mi-am luat misiunea foarte in serios. Am inregistrat de atunci inca sase albume de colinde, iar din 1995 am inceput seria recitalurilor de iarna, care se pare ca au devenit traditie. 

RD: Care sunt cele mai vii amintiri despre copilaria din Ieud, localitatea natala, in frumosul Maramures? 
SH: Copilaria mea a fost copilaria lui Creanga, aceleasi nazbatii si hoinareli in care se regaseste orice copil crescut la tara in vremea aceea. Clipele cele mai frumoase raman insa cele cand eram adunati toti in jurul mesei, la fiecare sarbatoare, langa mama si tata.

RD: Cand v-ati dat seama ca sunteti nascut pentru a canta?
SH: Eram elev la Liceul Pedagogic de invatatori din Sighetul Marmatiei, cand am realizat ca ar trebui sa incerc „marea cu degetul”, dupa ce-mi ascultasem o inregistrare facuta, in joaca, pe un magnetofon Tesla din cabinetul de muzica. Compusesem cateva cantece folk, cu care participasem la festivalurile din acea vreme. Faptul ca eram intotdeauna printre castigatori mi-a dat curaj (pe care nu-l prea aveam, dealtfel) si incredere in ceea ce faceam.  Scena devenise pentru mine deja una din cele mai puternice adictii. 

RD: Daca ar fi sa transmiteti ceva mai departe de la parinti, care ar fi acel lucru pe care nu l-ati dori pentru nimic in lume pierdut?
SH: Sa nu-ti fie niciodata rusine de faptele tale.

RD: Aveti doi copii, Andra si Stefan. Ce-au mostenit de la tatal Stefan Hrusca, ce anume de la mama lor? 
SH: In primul rand, suntem fericiti ca avem doi copii reusiti si sanatosi.  E greu de spus cine cu cine seamana – sunt atat de diferiti unul de altul –, dar ne regasim, in fiecare zi, in amandoi.

RD: O buna vreme, aproape sapte ani, ati format un duet cu Vasile Seicaru. Care e cea mai frumoasa amintire pe care o aveti de atunci?
SH: Cea mai frumoasa amintire... avem atat de multe amintiri impreuna...  Eram la Targu Jiu in vara lui '86, invitati pentru un spectacol.  Nici nu stiam unde vom canta, pe ce amplificare si ce public vom avea.  Am fost dusi pe stadion, arhiplin, unde am cantat doua ore pe statia postei. N-a sunat grozav, dar dupa felul cum se canta fiecare piesa, am inteles ca toata acea mare de oameni venise doar pentru noi, habar n-aveam ca eram singuri pe afis.

RD: Personal, am o aminitire aparte din copilarie: aveam doar noua ani, cand unchiul meu  m-a dus in vestiarul Salii Polivalenta, acolo unde tocmai intraserati, la terminarea unui concert, alaturi de Vasile Seicaru. M-ati luat in brate si m-ati intrebat daca mi-a placut. Mi-amintesc ca eram extaziat. Mai asculta pustii de azi folk? Dar colinde?
SH: Da, si una si alta. Asta vara, la Vama Veche, la Folk You, plaja era plina de tineri veniti sa asculte folk.  La fel si la concertele mele de colinde, vad foarte multi tineri si copii.  

RD: Ce melodie din propriul repertoriu i-ati dedica sotiei la aniversarea a 20 de casnicie?
SH: Raza cerului senin

RD: Ce va lipseste cel mai mult acolo, in Canada?
SH: Rudele si prietenii.

RD: Se traieste Craciunul romanesc altfel decat cel din alte tari? 
SH: Suntem singurii care mai colindam pe la case, daca nu ma insel.  In rest, Craciunul este asteptat si trait cu aceeasi bucurie de toti crestinii. 

RD: Mai mult decat o intrebare: mai credeti in Mos Craciun?  
SH: Cred inca in ideea de Mos Craciun.

Urmareste-l pe Stefan Hrusca colindand, la inceputul anilor 90:
http://www.youtube.com/watch?v=KUERoxpKSWI&feature=related
</p>
Vote it up
320
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza