Singuri pe ocean

"Pe mare trebuie sa fii pregatit. Nu stii niciodata ce de surpriza te asteapta". Un cuplu tanar a plutit in deriva zile intregi.Foto: James Rexroad
 

<p>- Valul!!!
In iahtul lustruit ridicat de valurile imense ale Oceanului Indian, Libi Belozersky auzi strigatul de alarma si se uita inapoi. Un val de apa albastra inalt cat o casa acoperea cerul. Tanara de origine israe­liana de 27 de ani care conducea ambarcatiunea se prinse bine cu mainile si se pregati pentru ce avea sa urmeze.

Insa iahtul GiGo2, de 16 metri inaltime, tocmai pentru asta era facut. Se repezi catre varful furios al valului si aluneca pe partea cealalta, lasand in urma o mare de spuma. La timona, chipesul capitan italian, Pierpaolo Mori, de 34 de ani, lovi zgomotos podeaua.
- Hai, GiGo, du-ne acasa!, striga el.
Libi i se alaturase lui Pier in calatoria pe Marea Caraibelor. Navigau in jurul lu­mii cu iahtul rapid si performant al unui fabricant italian, intalnindu-se cu acesta in porturi exotice pentru croaziere locale. Traseul urmat i-a purtat de-a lungul Pacificului si in jurul regiunii superioare a Australiei pana in Insulele Maldive. Cele cinci zile de la plecarea din portul Male si drumul pana in Eritrea, pe Marea Rosie si prin Canalul Suez, au fost dure. Luptau cu vanturile furioase care bateau din fata.

In aceasta de zi de 24 septembrie 2007, priveau apusul si mancau niste ton pe care il prinsesera chiar ei. Se cunoscusera in 2005, in timp ce navigau pe Atlantic. Libi lovi usor podeaua cu palma.
- Nu-i asa ca-i grozav sa navighezi un vas in care ai incredere?, intreba ea.
Pierpaolo, care condusese echipaje si fusese comandant de iahturi inca din ti­nerete, cand locuia in Sestri Levante, langa Genova, afisa zambetul unui barbat fericit.
Privind catre miazanoapte, Libi era atat de fermecata de stralucirea stelelor si de valurile salbatice, incat se hotari sa-l lase pe Pierpaolo sa se mai odihneasca inca 30 de minute. Cateva clipe mai tarziu, se auzi un sunet asemanator unui arc desprins: "Ping!".

Libi privi in sus: velatura parea in regula. Se uita peste bord: in apa nu se vedea nimic. In cabina, Pier isi puse ochelarii si urca scarile dintr-o saritura.
- Am lovit ceva?, intreba el.
- Nu, as fi simtit.
Pier ridica din umeri. Vasul gonea mai departe si nimic nu parea in neregula. Isi trase pe el pantalonii galbeni si geaca pe care le folosea pe timp de furtuna si se duse sa vada ce se intampla. Cand ajunse la ultima treapta, vasul se inclina intr-o parte ca si cand ar fi fost lovit de un val.
- Chila il va ridica la loc, spuse Libi. Dar nici nu apuca sa termine bine propozitia si cazu in apa.
Pier vazu catargul si vela scufundandu-se. Vasul se rasturna! Nu mai era timp sa ia echipamentul sau sa foloseasca semnalul radio. Se catara pe punte si apoi se trezi inotand.

Vasul s-a rasturnat, prinzandu-i dedesubt. Ridicandu-si bratele pentru a-si proteja capul, isi eliberara calea. Pier isi smulse hainele pe care le folosea pe vreme de furtuna. Il trageau la fund.
- Avem nevoie de barca de salvare!, zise el cu respiratia taiata.
Aceasta se afla intr-un sac in spatele carmei. Libi taie sforile si Pier o scoase de acolo. Barca se umfla cu o suieratura. Pier urca in ea, dupa care o apuca pe Libi de mana si o trase. Se uitara inapoi.
Stralucind in lumina lunii, iahtul avariat era aruncat de valuri. Se vedea elicea. Insa nici urma de chila de trei metri si care cantarea patru tone.

Pier trase copertina portocalie a plutei si bloca astfel accesul catre privelistea ingrozitoare. Trecusera mai putin de doua minute de cand se trezise.

Fara vela, fara motor sau radio, micuta barca de salvare se strecura in salbaticia nesfarsita a apelor invaluite in spuma alba. Vartejurile violente ale acestora erau mai terifiante decat orice montagne russe. Pier se temea ca un val care se sparge ar putea rasturna barca si ar putea rupe tesatura din care era facuta, asa ca a lansat o ancora plutitoare, un dispozitiv mic asemanator unei parasute care sa o tina in loc. Franghia insa se rupse.

Barca avea 1,5 metri patrati, mai mica decat un pat dublu, cu un acoperis care abia masura un metru. Partile laterale erau facute din doua tuburi umflate, unul deasupra celuilalt. Aerul incepuse deja sa iasa din ele. Pier gasi o pompa cu burduf si le umfla din nou, insa scurgerea era constanta si grava. Barca lua apa.</p>

Vote it up
428
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza