Sidebar: Tabel cronologic

 

350 î.C. Aristotel
a scris prima carte despre vreme. Volumul său, Meteorologica, rămâne o lucrare de bază în domeniu timp de peste 2.000 de ani.

1592 Descoperirea termometrului
de către Galileo Galilei este un punct de cotitură în dezvoltarea meteorologiei. Cu ajutorul acestuia şi al barometrului, pe care elevul său, Evangelista Torricelli, îl îmbunătăţeşte în 1643, pot fi măsurate temperatura şi presiunea aerului, două pietre de hotar pentru meteorologie.

1770 Sunt consemnate primele observaţii meteorologice din România,
la Iaşi, urmate, după trei ani, de cele de la Bucureşti şi apoi Sibiu, Cluj, Sulina şi Giurgiu.

1884 La 18 iulie, ia fiinţă Serviciul Meteorologic al României sub
conducerea lui Ştefan Hepiteş, devenind una dintre cele mai vechi instituţii ştiinţifice din România. La iniţiativa lui Hepiteş, România se numără printre ţările fondatoare ale Organizaţiei Meteorologice Internaţionale.

1915 Începe efectuarea sistematică,
în România, a sondării atmosferei cu un balon-pilot, mai întâi de către staţiile meteo militare.

1930 Se construieşte la Băneasa primul observator meteorologic,
care, între altele, devine şi centru de formare profesională.

1960 Televiziunea descoperă emisiunile despre prognoza vremii.
La început, privitorii vedeau doar hărţi. Prezentatorii meteo au apărut mai târziu pe ecrane.

1977 Odată cu METEOSAT 1, începe epoca sateliţilor meteo.
Sateliţii geostaţionari observă constant aceeaşi parte a Pământului. Datele lor se adaugă fotografiilor luate de sateliţii care orbitează la Poluri şi care acoperă întregul glob.

2003 Infrastructura de meteorologie
din România suferă o modernizare radicală, fiind instalate 60 de staţii automate, cinci radare Doppler şi o întreagă reţea de detecţie a fulgerelor.

Vote it up
Votează
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza