Sidebar: De ce avem încredere în pompieri

 

Claudiu Crăciun,
34 de ani, comandant Detaşament de Pompieri „Mihai Viteazu“, Bucureşti

Când aveam 18 ani, după ce-am terminat liceul, erau vremuri destul de grele şi a-ți găsi un loc de muncă era destul de dificil. Erau anii ‘93-‘94, perioadă cu multe concedieri în România şi ample mişcări sociale. Tata, care era ofițer de pompieri, mi-a zis: „Băiete, la pompieri e viitorul tău“. Și i-am urmat îndemnul. Nu regret nici acum. Cred că eram menit să fac asta! De la 30 de ani, sunt comandantul Detaşamentului „Mihai Viteazu“ – Bucureşti. N-am avut însă o carieră uşoară până acum. Din nefericire, viața a vrut probabil să-mi demonstreze că meseria asta nu-i nici pe departe floare la ureche. Și că, într-o clipă, totul se poate sfârşi tragic. Aşa cum mi s-a întâmplat recent, la o intervenție, când am fost chemați să stingem un incendiu în spatele magazinului Cocor din Bucureşti, la o casă veche, de trei niveluri. Când am ajuns în pod, am auzit un zgomot infernal. Într-o fracțiune de secundă, peste doi dintre colegii mei s-a prăbuşit tavanul. N-o să pot uita niciodată urletele lor. Am reuşit să-i scoatem repede şi să-i ducem la ambulanță. Acum sunt în convalescență, cu arsuri de gradele II şi III.

Mi-am dat seama însă că nu am greşit că am urmat îndemnul tatălui meu atunci când am reuşit să salvăm o bătrână, la o intervenție în zona Știrbei Vodă. Din apartamentul femeii ieşea un fum puternic și noi nu știam cine e sau ce se întâmplă înăuntru. Am intrat cu forța şi, în ciuda fumului dens, am descoperit-o căzută într-una din camere, acolo unde şi izbucnise incendiul. Era prăbuşită chiar în spatele uşii. Am scos-o din apartament, dar echipajul de la ambulanță a refuzat să urce la etaj, care era cuprins de flăcări, din cauză că nu era echipat cum trebuie. Era o chestiune de viață şi de moarte, aşa că am luat decizia s-o coborâm noi, cinci etaje, pe o targă improvizată dintr-o prelată. Chiar dacă i-am riscat viața, am aflat, a doua zi, că bătrâna e în viață. E un sentiment al mulțumirii de sine greu de descris...

Vote it up
1
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza