Scrie-i Andreei, psihologul nostru

Ai o problema pe care vrei sa o depasesti?Sau poate simti nevoia de a imbunatati unele aspecte ale vietii tale? Sau poate, pur si simplu, ai nevoie sa vorbesti cu cineva despre ceea ce te framanta?
 

<p>Andreea Dirzu, psihologul nostru, ofera consiliere psihologica si in afara paginilor revistei. Pentru detalii, scrie-i la adresa de e-mail:ask.andreea@yahoo.com. Andreea iti garanteaza confidentialitatea. Iata cateva intrebari la care psihologul a oferit raspunsuri prin intermediul revistei noastre:

Uneori am impresia ca baietelul meu de cinci ani duce o adevarata lupta cu mine pentru a ma domina. Parca nu pot sa-l fac sa respecte ceea ce-i cer, ma sfideaza pur si simplu. Ce strategie ar trebui sa aplic? Roxana

Draga Roxana,
O sa incep prin a-ti da dreptate. Intuitia ta e corecta: baietelul tau de 5 ani chiar se afla in mijlocul unei lupte. Singura diferenta este ca lupta pe care o duce este nu doar impotriva ta, ci impotriva a tot ce inseamna autoritate, a tot ceea ce inseamna pentru el „om mare”. si e firesc sa fie asa; pentru ca in jurul acestei varste copiii, obisnuindu-se cu propria identitate, cauta sa isi dovedeasca (in mod repetat) ca au dorinte, nevoi, ca pot face lucruri. intr-un cuv]nt, baietelul tau e la varsta la care isi confirma autonomia. Este o perioada normala si sanatoasa si, chiar daca pare ciudat, face parte din dezvoltarea lui ca persoana. Acum, stiind asta, poate te mai linisesti. Totusi, nu e un indemn sa il lasi sa faca ce vrea. Rolul tau este sa fii intr-adevar autoritatea si sa il inveti sa respecte regulile. A, si nu uita ca respectul se castiga, nu se impune.

Cum poti iesi cu daune minime dintr-o relatie de patru ani, la finalul careia el te-a inselat cu cea mai buna prietena a ta?
Simona

Draga Simona,
De vreme ce ai trecut deja printr-o clatinare (serioasa, imi imaginez) a conceptului de “persoana de incredere”, nu am sa ocolesc adevarul. Si adevarul e ca nu prea poti iesi cu daune minime dintr-o situatie ca asta. Probabil ca te simti tradata, umilita, furioasa. Si ai tot dreptul sa te simti asa pentru o perioada. Totusi, ceea ce iti propun spre reflectie este faptul ca dintr-o astfel de situatie poti iesi luand ce poti. Adica, trebuie sa fie si unele lucruri care sa fie folositoare: ai iesit dintr-o relatie toxica, ai mai facut “curatenie” intre prietenii adevarati, ai aflat ca unii oameni iti vor insela increderea si asta nu e vina ta si, poate, cel mai important lucru, tu poti trece peste asta. Dovada este chiar faptul ca pui problema astfel: vrei sa iesi cu daune minime. Pentru mine, asta se traduce: vrei sa treci peste, stii ca te va marca, dar ai speranta ca poti trece cu bine. Asa si este. Succes!

Am nevoie urgent de o marire de salariu pentru a putea face fata cheltuielilor din ce in ce mai mari. Compania, la fel ca multe altele, traverseaza o perioada de criza. Cum sa expun problema sefilor mei?
Corina

Draga Corina,
Constat ca situatia ta e in care te afli te copleseste, te grabeste, te preseaza din punct de vedere subiectiv. Contextul obiectiv nu e nici el prea roz: e criza, compania la care lucrezi se resimte. Acum, exista varianta in care sa ceri o marire de salariu. Daca faci totul cum trebuie, exista posibilitatea sa primesti marirea. Dar, in acelasi timp, chiar daca joci toate cartile cum trebuie si folosesti cele mai abile arme de negociere, tot mai exista posibilitatea sa nu primesti acea marire de salariu si asta pentru ca firma chiar nu are resurse pentru asa ceva. Asa ca, chiar daca apelezi la varianta asta, e bine sa ai si unul sau chiar doua planuri de rezerva: un alt venit dintr-o activitate, un imprumut, un nou plan de cheltuieli personale, etc. Cat despre cum sa pui problema, un lucru care nu da gres este sinceritatea; dar asta nu garanteaza ca raspunsul pe care il vei primi va fi unul pe care il astepti neaparat. Hai ca se poate!

Sotia mea nu stie sa gateasca si nici nu vrea sa invete. Am incercat sa-i explic ca nu pot gati numai eu, mai ales cand vin seara obosit, si nici nu putem sa iesim atat de des la restaurant pentru a manca. Se pare ca nu reusesc s-o conving. Ce sa fac?
Matei

Draga Matei,
Ce ne facem cu femeile independente?  P]na nu de mult, lucrurile erau mai simple: femeia gatea, barbatul muncea. Acum, timpul inapoi nu putem sa il dam. Cu convinsul ai incercat si, din ce imi spui, nu prea ai avut succes. Cu obligatul nici nu cred ca se pune problema. O solutie la problema ta ar fi sa o faci problema voastra: faptul ca ea nu gateste si ca nu va permiteti sa mergeti (zilnic) la restaurant e ceva ce va implica pe am]ndoi. Imi vine greu a crede ca ea se hraneste cu aer! Asa ca decat sa luptati de pe fronturi separate, uniti-va impotriva foamei ! Adica stabiliti ca in serile cand tu vii obosit, ea sa “prepare” un meniu simplu gen paste, salate sau sandwich-uri. Mai mult, atunci cand gatesti, nu o goni din bucatarie. Daca ea chiar nu se poate atinge de oale, negociati ca in serile in care nu ai timp sa gatesti, sa se ocupe ea de masa, chiar daca asta inseamna sa comande mancarea. Sa va fie (de) bine! </p>

Vote it up
575
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza