Sandra, pariem pe tine!

"Perfect!", "Excelent!", striga antrenorul Nicolae Forminte. Eleva lui, Sandra Izbasa, face ultima diagonala la sol si incheie fara nicio ezitare numarul pe care il va prezenta la Olimpiada de la Beijing.
 

Actiunea se
petrece in sala olimpica de gimnastica din Deva, unde tanara de 18 ani se
antreneaza zilnic. Este una din sutele de repetitii pe care Sandra le-a
realizat impecabil, dovedind inca o data puterea ei de concentrare. Tanara de
18 ani este uimitoare. Inalta, blonda, cu ochi verzi, Sandra are finetea unui
fotomodel. Ea este noua vedeta a gimnasticii romanesti, in care specialistii
din lumea sportului isi pun mari sperante. Am vorbit cu Sandra, intre doua
antrenamente, despre performanta si vise care se pot implini.


RD:

Cand ai descoperit gimnastica?

Sandra Izbasa:
La
patru ani am intrat pentru prima oara intr-o sala de gimnastica, la Clubul
Steaua din Bucuresti. M-au dus parintii mei. Cred ca au vazut ca n-aveam
astampar acasa! La 13 ani am intrat in lotul de la Onesti, dupa ce am fost
remarcata de antrenori.






RD:
Si
te-ai mutat din Bucuresti...





Sandra Izbasa:

Da, la inceput mi-a fost cam greu, mai ales ca parintii mei au ramas in
Bucuresti. Dar acum stiu ca a meritat.




RD:

Cate medalii ai castigat pana acum?





Sandra Izbasa:

Peste 100.




RD:
In
ce clasa esti? Ce note ai?





Sandra Izbasa:

Trec in clasa a XII-a. Am note bune, dar se poate intotdeauna mai bine, nu? E
ca in sport.




RD:
Un
sportiv de performanta are o lunga lista de interdictii. Ai simtit asta ca pe
un sacrificiu?






Sandra Izbasa:
Nu
pot sa spun ca

am
facut mari sacrificii. De exemplu,

imi
plac dulciurile si chiar pot sa mai mananc cate o prajitura, dar sa nu fac
excese.




RD:

Mai ai timp sa iesi cu prietenele, sa te distrezi?





Sandra Izbasa:
Am
prietene, dar timpul liber este limitat. Am antrenamente de doua ori pe zi,
cate sase ore: trei dimineata si trei dupa-amiaza, toata saptamana.

Vote it up
1044
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza