Salvat în ultimul moment

În cazul în care Costel nu ajungea la timp, băiatul de 17 ani ar fi fost sfâșiat de urs
 

C
ostel Jugănaru, de 38 de ani, administratorul Cabanei Babele, își terminase treaba și îi spusese soției că se retrage în cameră să vadă un meci de fotbal. Se făcuse deja târziu, dar, cum era sâmbătă, cabana forfotea încă de lume. Deși trebuiau să închidă încă de la ora zece seara, Costel și soția lui, Claudia, au hotărât să mai țină deschisă cabana peste program. Claudiei nu-i ieșeau din minte cei doi băieți care intraseră ceva mai devreme să cumpere niște sticle cu apă. Nu aveau mai mult de 17 ani și, când i-a întrebat unde stau, i-au răspuns că și-au montat cortul în apropiere. Degeaba i-a avertizat femeia că nu e bine ce fac, că pe acolo mai umblă urși, că ar putea primi amendă de la Salvamont, pentru că nu e camping amenajat. Cei doi băieți, plini de încredere în ei înșiși, au ridicat din umeri și au spus că doar nu o să li se întâmple nimic pentru o noapte. Și au plecat.

Andrei Lazăr și Ionuț Secheru erau din Buzău și plecaseră de acasă în acea zi de sâmbătă, 13 iunie, a acestui an, spunându-le părinților că vor merge cu un grup de colegi la Mănăstirea Ciolanu. Dar, mânați de spiritul de aventură, au plecat spre Munții Bucegi și au urcat până la Cabana Babele. Aici au hotărât să înnopteze și și-au montat cortul un pic mai jos de cabană, cam la 150-200 de metri de aceasta, unde era terenul mai plan. Apoi, s-au dus până la cabană să-și cumpere apă și au primit avertizările femeii care i-a servit cu zâmbetul pe buze. S-au întors la cort, au mâncat din proviziile pe care le aveau – pâine, salam cârnați –, după care s-au pregătit de culcare. Andrei și-a pus pachetul cu restul de cârnați și salam chiar lângă cap și, ca măsură de siguranță, și-a luat în sacul de dormit și un cuțit. Nu-și imagina însă sub nicio formă că avea să fie nevoit să-l folosească.

Era aproape 23.30, iar Claudia punea ultimele lucruri în ordine, pentru că voia să închidă cabana și să meargă la culcare. La un moment dat, ușa s-a deschis și un adolescent cu fața și hainele pline de sânge a năvălit înăuntru cu un cuțit în mână, plângând și țipând că prietenul său e în mare pericol. Imediat s-au strâns în jurul lui câțiva turiști, iar Claudia, speriată, a fugit imediat în camera unde se afla Costel. La început, acesta nu a auzit și nu a înțeles prea multe. Îi treceau pe la urechi cuvinte ca „urs“, „copil“, „sânge“, „pericol“. Nu pricepea ce căuta un urs chiar lângă cabană, dar s-a ridicat imediat și, așa cum era, în maieu și papuci, cu o lanternă în mână, a ieșit în grabă afară. După numai câteva sute de metri, l-a întâmpinat un spectacol de groază.

„Un urs simte mirosul de mâncare
și de la o distanță de trei kilometri“, spune Costel Jugănaru. Iar băieții au făcut greșeala de a ține mâncarea în cort, sub cap, în loc să o ducă undeva afară, pe o piatră, la oarecare depărtare. Atras de miros, ursul a venit și s-a așezat pe cort, înconjurându-l cu labele pentru a-și da seama dacă e vorba de hrană vie sau moartă. Andrei s-a trezit, a stat nemișcat un timp, după care n-a mai rezistat. A strâns cuțitul în mână și a început să lovească cu el, reușind să rănească animalul. Acesta s-a îndepărtat o clipă, iar Andrei a reușit să scape cu câteva zgârieturi și buzunarul din spate de la blugi sfâșiat. Era plin de sânge, dar în cea mai mare parte era sângele ursului. Ionuț dormea încă atunci când animalul rănit și-a îndreptat atenția asupra lui. Ursul l-a apucat, l-a strâns și l-a aruncat în aer, fracturându-i brațul drept. Dezmeticit, băiatul a luat-o la fugă, dar ursul furios s-a ținut după el.

Când Costel Jugănaru a ajuns la locul respectiv, Ionuț nu mai avea unde fugi. Stătea cu spatele la un mal de pământ, iar ursul era în poziție de atac, ridicat în două labe, pregătit să-l înhațe. În momentul acela, cabanierul a ridicat lanterna și i-a băgat lumina ursului în față. Acesta a ezitat un moment. Alți doi turiști aflați în spatele lui Costel au început să țipe și să facă gălăgie. Ursul s-a lăsat pe toate cele patru labe și, în acel moment, Costel i-a spus băiatului să vină încet spre el.

„De când sunt cabanier aici, nu am auzit și nu am văzut ca un urs să hăituiască și să alerge pe nimeni în halul ăsta. Și am văzut multe la viața mea. Dar cred că din cauză că fusese rănit a reacționat așa“, spune Costel, care a fost îngrozit dimineața când a văzut scena luptei: cortul, ca o foiță de ceapă, era sfâșiat și plin de sânge.

Cei doi copii au primit îngrijiri medicale la cabană din partea salvamontiștilor și a unei turiste, care era medic.

Dimineața, copiii au fost duși la Sinaia, de unde au venit să-i ia părinții, care aflaseră de periculoasa aventură a copiilor lor de la știrile de dimineață.

Costel nu va uita niciodată această întâmplare, mai ales că, după aceea, a realizat că totul nu a fost decât o chestiune de secunde. „Dacă mai întârziam o clipă, băiatul ar fi murit. M-am bucurat enorm că l-am putut scăpa și că are o viață înainte, de care să se bucure“, spune el.

Vote it up
Votează
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza