SĂ MAI ȘI RÂDEM

 

Un ciobănesc german numai piele şi os a ajuns în curtea întreprinderii unde lucrez. L-am îngrijit şi i-am construit o cuşcă. Imediat ne-a căzut cu tronc tuturor, iar el a început să se simtă din ce în ce mai bine. Doar că, în timpul nopții, nu se oprea din lătrat. Aşa că, la următoarea şedință, când s-au terminat punctele de discuție de pe agendă, unchiul Miska, paznicul de noapte al întreprinderii, a cerut cuvântul și a trecut imediat la subiect:

– Trebuie să facem ceva cu acest câine, şefu’! Ar trebui să-l auziți cât de tare latră noaptea! Nu pot să dorm din cauza lui!

Vote it up
Votează
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza