SINGUR PRINTRE CUVINTE

 
Probabil că mulți
dintre dumneavoastră nu știți că folosim numeroase cuvinte a căror etimologie nu este cunoscută. Așa sunt: mălai, dolofan, melc, fleac sau mămăligă, cuvinte foarte familiare. Nu toate sunt, însă, la fel de ușor de explicat, așa cum se întâmplă și cu cele din lista următoare.

1. matahală
s.f. – A: ființă imaginară și prietenoasă; B: unealtă fermecată, capabilă să îndeplinească trei dorințe; C: mamă vitregă în basme; D: ființă sau lucru de proporții exagerate.

2. hachiță
s.f. – în expresie, a avea hachițe, înseamnă: A: a avea grijă de cineva; B: a avea toane, capricii, istericale; C: a avea rău de mare; D: a pune la suflet.

3. măcriș
s.m. – A: plantă medicinală cu gust acrișor; B: arbust cu spini otrăvitori; C: floare de cactus; D: iarbă perenă.

4. farfasit
adj., s. – A: grăbit, pus pe fugă; B: rătăcit, pierdut; C: mofturos, năzuros; D: adus de spate, aplecat.

5. hățiș
s.m. – A: deal defrișat de curând; B: loc plin de mărăcini; C: vale adâncă, abruptă; D: pădure tânără de foioase.

6. darie
s.f. – plantă cu flori: A: galbene; B: roșii; C: mov; D: albastre.

7. (a) cârti
vb. – A: a urni din loc cu greu; B: a deposeda prin forță de un bun; C: a se plânge, a protesta; D: a se bucura de revederea cu cineva apropiat.

8. harchină
s.f. – A: firimitură de pâine; B: strachină pentru ciorbă; C: bucată mare de mămăligă; D: înghițitură de apă.

9. (a) hărăți
vb. – A: a pofti la masă pe cineva; B: a mângâia o pisică; C: a alinta un bebeluș; D: a întărâta un câine.

10. (a se) jerpeli
vb. – A: a se uza, a se învechi; B: a se posomorî, a se enerva; C: a se rățoi la cineva; D: a se pierde în explicații inutile.

11. deșănțat
adj. – A: aflat dincolo de un șanț; B: dezmățat, necuviincios; C: prevăzut cu un șanț; D: foarte bine crescut.

12. (a) migăli
vb. – A: a desena cu acuarele; B: a croșeta; C: a lucra cu răbdare; D: a sculpta în lemn.

13. hahaleră
s.f. – A: domnișoară de onoare; B: bărbat neînsurat, cavaler; C: marionetă, paiață; D: pramatie, om neserios.

14. izmă
s.f. – A: mentă; B: sunătoare; C: coada-calului; D: mușețel.

15. jep
s.f. – A: soi de pin; B: brad alb; C: tisă; D: plop tremurător.

16. jarcă
s.f. – A: bucată mică de hârtie cu însemnări; B: piele de oaie; C: încălțăminte primitivă; D: om nătâng, zăpăcit, nebun.

RĂSPUNSURI

1. matahală
(D) – 1. ființă sau lucru de proporții exagerate (și adesea cu contururi vagi, greu de identificat); namilă, colos. 2. ființă fantastică de mărime enormă și cu înfățișare îngrozitoare; prin extensie – arătare, nălucă. 3. sperietoare, momâie (mare).

2. hachiță
(B) – se folosește în expresie: a avea hachițe sau a-l apuca (pe cineva) hachițele, a-i veni (cuiva) hachițele înseamnă a avea toane, istericale, capricii etc.

3. măcriș
(A) – plantă erbacee cu frunze alungite și acrișoare, cultivată ca plantă alimentară sau medicinală. Se găsește într-o varietate destul de mare, sub denumiri ca: măcriș-mărunt, măcrișul-calului, măcrișul-iepurelui, măcrișul-caprei. Sub numele de sare de măcriș denumește popular combinația de acid oxalic și oxalat acid de potasiu.

4. farfasit
(C) – (regional) (om) mofturos, năzuros. Termenul, deși nu e foarte cunoscut în limbajul de zi cu zi, e folosit de Ion Creangă în basmul Povestea lui Harap Alb.

5. hățiș
(B) – loc plin cu mărăcini, cu arbuști spinoși etc., greu de străbătut; pădure mică foarte deasă, cu mulți lăstari tineri și arbuști; sihlă; cărare prin pădurile de munte.

6. darie
(A) – plantă erbacee cu tulpină simplă, cu flori galbene dispuse în spic lung și cu fructe capsule.

7. (a) cârti
(C) – a-și exprima (mereu) nemulțumirea prin murmure sau critici (făcute de obicei în absența celui în cauză); a se plânge, a protesta (mereu).

8. harchină
(C) – bucată mare (de mămăligă, de slănină etc.).

9. (a) hărăți
(D) – a ațâța, a întărâta, a zădărî (un câine); la forma reflexivă, în trecut însemna, atunci când se vorbea despre două armate, a se hărțui.

10. (a se) jerpeli
(A) – (despre îmbrăcăminte, cărți etc.) a se învechi, a se rupe, a se uza; a se zdrențui. în forma tranzitivă (nereflexivă) înseamnă a uza, a degrada, a strica.

11. deșănțat
(B) – 1. dezmățat, care încalcă limitele bunei-cuviințe; 2. dezordonat, neglijent. 3. (regional) ciudat, curios, straniu.

12. (a) migăli
(C) – 1. a lucra cu răbdare și minuțiozitate; 2. a lucra fără spor.

13. hahaleră
(D) – (familiar) persoană lipsită de scrupule, fără caracter, neserioasă; pramatie.

14. izmă
(A) – plantă erbacee, perenă din familia labiatelor, cu frunzele pețiolate și roșii-violete dispuse în spice la vârful tulpinilor sau ramurilor, întreaga plantă având un miros plăcut, caracteristic; mentă. Poate fi întâlnită și prin speciile înrudite, izma-creață și izma-broaștei.

15. jep
(A) – arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate, flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn.

16. jarcă
(B) – piele de oaie (în stare proastă); prin extensie, oaie bătrână și slabă.

NIVELUL VOCABULARULUI:
8-10 Bun; 11-12 Foarte bun; 13-16 Excepțional.

Vote it up
3
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza