Redescoperim gradina bunicii

Cativa mici producatori au depasit pragul agriculturii de subzistenta, facand profit din roade sanatoase, cultivate ca pe vremuri.
 

<p>Fara indoiala ca o rosie din propria gradina sau de la piata de zarzavat, care nu contine ingrasaminte de sinteza, este mult mai gustoasa decat cea cultivata prin metode conventionale si transportata de peste mari si tari pana la rafturile supermarketurilor. De asemenea, poate ca va intrebati ce concentratie de pesticide se gaseste in fructele si legumele pe care le consumati. In ultimul timp, romanii au devenit mai atenti la felul in care sunt cultivate alimentele pe care le consuma. Pana la urma, chiar suntem ceea ce mancam.

De aceea, incet, dar sigur, produsele ecologice incep sa ne faca cu ochiul. Conform datelor detinute de Ministerul Agriculturii, in Romania numarul producatorilor de alimente bio, sau ecologice, cum li se mai spune, a crescut.

Vestea cea mai imbucuratoare este insa ca exporturile nu mai reprezinta o parte covarsitoare din volumul vanzarilor de astfel de produse. Asta inseamna ca micii producatori certificati ecologic, deja in numar de peste 4.000, incep sa-si distribuie produsele si pe piata locala - un inceput modest, dar promitator, din moment ce distributia locala este de fapt unul din principiile de baza ale agriculturii ecologice. Iata cateva exemple...

Musterii gazduiti la ferma

Tanar, optimist si hotarat sa isi schimbe viata: asa era Emilian Cioran in 2006, cand si-a vandut apartamentul din Sibiu si a renuntat la mica sa afacere, un fast-food, pentru a cumpara o ferma in Nucet. Ruda cu faimosul eseist Emil Cioran si originar tot din Rasinari, ca si scriitorul, el explica: "La Sibiu ofeream servicii folosind doar produse obtinute din comertul conventional. Voiam altceva".

Era un nou si promitator inceput. A investit 30.000 de euro din banii obtinuti pe apartamentul din oras in doua hectare de pamant, o casuta si patru vaci. Planul era sa produca ingrediente pentru o mancare sanatoasa in acest satuc situat la numai 20 de kilometri de Sibiu pe drumul spre localitatea Agnita. Nu era tocmai locul ideal pentru a-ti infiinta o afacere, pentru ca lipseau atat mana de lucru, cat si potentiala clientela. Inca inainte de 1989, oamenii cu putere de munca incepusera sa migreze la oras sau pe alte meleaguri. Cand Cioran s-a mutat aici, in Nucet mai ramasesera doar vreo 30 de persoane, toate varstnice.
Asadar, cui sa-si vanda produsele? La inceput a fost mai mult un efort de subzistenta decat o afacere propriu-zisa. Il asteptau munca bruta si o baza de clienti practic egala cu zero. Acum, insa, daca te uiti prin batatura, vezi ca omul are zece vaci de lapte, gaini si un solar de 200 mp in care cultiva legume. Din laptele produs la ferma, Cioran fabrica iaurt, unt, telemea, cascaval si branza de vaci. Cand recolta de rosii e buna, prepara si conserve cu bulion. Toate produsele sunt certificate ecologic. Cum a reusit sa supravietuiasca - si cu un mic profit - intr-o localitate in care nici macar nu avea piata de desfacere?

Ar fi putut incerca sa obtina un imprumut mai mare pentru a cumpara mai mult pamant si utilaje sau s-ar fi putut multumi sa fie un mic furnizor pentru marii producatori de lactate, care insa isi valorificau produsele tot in mod conventional. A respins ambele variante, bazandu-se pe convingerea ca romanii prefera produsele proaspete provenite direct din gradina micilor producatori, care le amintesc de gradina bunicilor. Si s-a dovedit ca a pariat corect. Iata cum:
Imediat dupa ce s-a instalat la ferma, Cioran a inceput sa primeasca in vizita agricultori ecologici din vestul Europei - veniti la schimb de experienta -, dar si o multime de prieteni si cunostinte. In perioada respectiva inca era in cautari: cum sa-si gaseasca o piata de desfacere?

Prietenii si oaspetii straini care i se perindau prin batatura voiau sa guste produsele din gospodarie, fabricate din materie prima neatinsa de ingrasaminte sintetice si antibiotice. Era ca si cum clientela ii calca pragul. Astfel i-a venit marea idee: o pensiune agroturistica bio. Putea sa-si desfaca produsele chiar la el acasa. S-a impru- mutat de la banca si, cu 50.000 de euro, a construit o agropensiune originala unde, pentru 90 de lei pe noapte, stai intr-o camera cu baie si televizor si servesti un mic dejun din alimente ecologice produse la ferma. Turistii sunt incurajati sa ajute la cosit, la mulsul vacilor, sa pliveasca buruienile din gradina de zarzavat sau sa contribuie la recoltarea fructelor si legumelor.

Oaspetii sunt incantati sa redescopere placerea vietii simple de la tara, iar lui Cioran aceasta ii aduce un beneficiu dublu: pe de o parte, satisfactia oaspetilor; pe de alta, orice mana de lucru suplimentara e bine-venita intr-o gospodarie unde rigorile agriculturii ecologice cer multa munca manuala.

Pensiunea dispune si de un site pe internet in romana, germana, engleza si franceza (www.bio-haus.ro). Acesta ii aduce deja 10% din clienti, dintre care aproape jumatate sunt straini. Restul sunt prieteni ai prietenilor, care ii devin treptat clienti fideli. "Am avut oaspeti vegetarieni care au fost incantati sa consume numai fructe si legume ecologice." La fel de placut surprinsi au fost si cei care au nimerit la pensiunea din Nucet fara sa stie ca urmau sa faca aici o cura de alimente eco. Pe langa ce consuma cu familia si ce furnizeaza la pensiune, lui Cioran ii ramane si productie suplimentara, pe care o vinde la magazinul Cooperativei Biocoop din Sibiu. "In acest moment, stocul la zi este pe zero, deci avem si clienti, si perspectiva de crestere", spune Cioran, care planuieste sa achizitioneze, cu fonduri europene, un tractor, sa-si modernizeze pensiunea si sa-si mareasca stocul de animale.

"In zece ani sper sa-mi achit integral imprumutul bancar. Nu ma imbogatesc, dar viitorul arata bine", in- cheie Cioran.

Trufandale din padure

Nu va lasati pacaliti de fata lui bronzata si aerul detasat, de om care isi petrece zilele batand muntii! Desi e adevarat ca strabate zilnic cararile din Muntii Rodnei, la numai 33 de ani Gabriel Bujor este un intreprinzator particular a carui firma de achizitionare si ambalare a ciupercilor are o cifra de afaceri de circa 500.000 euro pe an.

Cand era foarte tanar, nu-l dadeau deloc banii afara din casa: pe cand era elev la Liceul Teoretic din Vatra Dornei, era nevoit sa lucreze in vacanta pentru Romsilva, Regia Nationala a Padurilor. Facea marcaje turistice si toaletari de copaci. Nu castiga mare lucru. La doi ani de la caderea regimului comunist, in 1992, cand leul incepea sa se devalorizeze si nu se gaseau locuri de munca prea bine platite (cu atat mai putin in afara marilor orase), era si el, ca si ceilalti, dezorientat cu privire la castigarea unui venit decent.

Apoi, tanarului Gabriel i-a suras norocul: in zona a aparut o firma italiana care achizitiona ciuperci. La 17 ani, ca muncitor sezonier, o zi buna de cules ii aducea un venit dublu fata de ceea ce obtinea inainte. Dupa ce a strans ceva bani de buzunar, achizitiona ciuperci si de la alti culegatori, apoi le revindea firmelor straine venite sa caute trufandale pentru mesele europenilor. In 1997, Gabriel devenise un colaborator important al investitorilor straini, dar inca nu-si putea permite propria afacere: "Dupa caderea comunismului, la noi au fost niste probleme de coruptie locala, dar si de mentalitate. Ne era frica sa ne infiintam propriile firme".

In 2001, Bujor a realizat insa primele contacte directe cu clienti din strainatate. "Aveam doar 300 de euro in buzunar si dorinta apriga de a nu mai fi un simplu culegator sau intermediar pentru alte firme. Voiam sa am acces direct la piata de desfacere de afara." Isi aminteste si acum: era primavara, a doua zi de Pasti, in luna aprilie, si vremea fusese propice pentru ciuperci. Padurile erau pline de culegatorii care lucrau pentru marile firme prezente in zona. Concurenta la cules fiind mare, Gabriel a trebuit sa exploreze parti necunoscute de padure si varfuri de munte neumblate pentru a gasi pretiosii zbarciogi tuguiati, ciuperci care in latina se numesc Morchella conica si sunt extrem de apreciate de consumatorii straini.

Efortul a meritat. Relatia comerciala directa cu clientii straini i-a adus un profit de 300-400% pentru fiecare kilogram de ciuperci culese. Asa a reusit sa puna bani deoparte timp de patru ani, pentru ca in 2005 sa-si construiasca propria linie de prelucrare si ambalare a ciupercilor si fructelor de pa- dure la Iacobeni, langa Vatra Dornei. Productia liniei este de 20-30 de tone pe sezon. Exista doar un sezon propice pe an, iar acesta dureaza, in functie de conditiile meteo, intre o luna si sase luni, in perioada mai-noiembrie. Vestea buna: "Majoritatea productiei o exportam in tari europene, dar an de an imi vin comenzi tot mai mari de la pensiunile agroturistice din zona si sunt sigur ca, in curand, succesul nostru se va extinde si la piata locala, acolo de unde firesc ar fi fost de fapt sa inceapa", spune Bujor, care anul acesta va aplica pentru obtinerea certificatului de producator ecologic. El spera ca in curand trufandalele de la firma sa, Silva Funghi, vor ajunge si pe rafturile magazinelor din Romania.

Comunitatea de eco-producatori din Ardeal

Lavinia Schuster se autocaracterizeaza drept "o mamica cu cinci copii si fericita cu acest statut". Originara din Medias, ea s-a casatorit cu Willy Schuster, un lacatus din Oradea, si in 1994 au emigrat in Germania. Willy, fiind neamt si vorbind bine romana, germana, engleza si maghiara, isi completa veniturile oferind si servicii de translator, pe langa slujba pe care o avea la fabrica din Baaden-Wuerttemberg. Asa a ajuns sa traduca pentru mai multe sesiuni de cursuri aplicate de agricultura ecologica oferite de o organizatie elvetiana pentru practicanti din Romania.

Astfel, fara sa vrea, sotul Laviniei a invatat principiile si filozofia agriculturii ecologice, descoperind ca este un domeniu pasionant si mult mai potrivit cu viziunea sa despre viata decat slujba anonima la fabrica. Lavinia povesteste: "Momentul care ne-a schimbat viata a fost cand Willy s-a intalnit cu mai multi fosti practicanti de la cursurile de agricultura ecologica si acestia i-au spus ca nu pusesera in practica ceea ce invatasera in Elvetia, venind fiecare cu scuze de tipul: «Tu stii ca la noi nu se poate...»". La scurt timp dupa aceea, in 1998, familia Schuster s-a hotarat sa faca o schimbare de 180 de grade: s-au intors acasa, in Romania, si au schimbat traiul de la oras pe traiul la tara.

Cum majoritatea sasilor din Ardeal emigrasera in Germania inainte de 1989, familia Schuster a gasit cu usurinta o casa saseasca de vanzare in comuna Mosna, aproape de orasul natal al Laviniei. Au inceput cu aceasta gospodarie formata din doua hectare de pamant si doua vaci, si cu un bagaj considerabil de cunostinte teoretice despre agricultura ecologica. Acum lucreaza peste 20 de hectare de pamant, au sase vaci, doua juninci, doi vitei, o bivolita, doi cai si porci si produc 11 specialitati din lapte de vaca si de bivolita certificate ecologic.

Principii sanatoase

La inceput, produceau doar pentru familie si pentru un cerc restrans de clienti. Apoi, au inceput sa faca schimburi cu alti producatori din judet, pentru ei si clientii lor, completandu-si astfel hrana bio. Treptat, din aceasta interrelationare a rezultat o adevarata comunitate de producatori si consumatori locali bio. In prezent, ei si alti 14 mici producatori agricoli isi desfac produsele la magazinul Biocoop din Sibiu, infiintat in 2004. Acum, magazinul are clienti fideli si sunt zile cand literalmente se sta la coada pentru alimente proaspete.

Lavinia Schuster dezvaluie unul din planurile cooperativei: "Sa sprijinim formarea unui lant Biocoop al producatorilor eco-gospodaresti din toata tara. Ideea este sa nu transportam noi, din Sibiu, produse, de exemplu la Bucuresti, unde sunt foarte cautate, pentru ca aceasta ar veni in contradictie cu principiul fundamental al agriculturii ecologice, care spune ca ceea ce se produce pe plan local trebuie sa se vanda pe plan local". Astfel se elimina cheltuielile si consumul de energie cu transportul si sunt sprijinite co- munitatile locale de mici producatori.

Acum, membrii cooperativei Biocoop sunt printre putinii care produc exclusiv pentru piata autohtona. Lavinia Schuster spune: "Am avut solicitari de la intermediari care voiau sa ne cumpere toata marfa, dar noi am tinut la principiul de fair trade, care spune ca produsele locale trebuie sa se mentina la preturi accesibile clientilor si rentabile producatorilor". Lavinia considera ca este pacat ca in Romania reputatia produselor ecologice sufera din cauza marilor concerne, care pun pe piata atat produse conventionale, cat si ecologice sub acelasi nume, diferenta fiind ca cele etichetate "bio" sunt mult mai scumpe. "Ce vrem noi este sa le oferim acces la produse sanatoase si de calitate consumatorilor locali, vecinilor nostri si tuturor celor care vor sa protejeze mediul, sa mentina peisajul frumos si biodiversitatea."</p>

Vote it up
219
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza