Politeţea unui câine

 

Nu vreau să mă laud neapărat cu animăluţele mele inteligente, dar trebuie să vă povestesc câteva lucruri deosebite cu care îmi înseninează ziua şi viaţa. Trebuie să vă spun că am doi frumoşi căţei: un Rottweiler pe nume Rita şi un metis Ciobănesc German, pe nume Nero, pe care-l alintăm Pitzi. Rita este o „doamnă“ foarte serioasă şi sensibilă în vârstă de nouă ani, iar Pitzi, un zgubilitic care de curând a împlinit un an. Din momentul în care Pitzi a aterizat în ograda noastră, multe s-au schimbat, dar cea mai fericită de venirea lui pare Rita, care are o impresionantă greutate de 85 de kilograme. Astfel, îi este foarte greu să se mai ridice, să deschidă uşa şi să iasă afară. Pitzi a priceput asta şi, cum îi este recunoscător „doamnei“ că l-a adoptat şi i-a îngăduit să locuiască sub acelaşi acoperiş, o ajută deschizându-i uşa. Dacă uşa este încuiată, vine fuga să mă anunţe că „doamna“ are nevoie de ajutor. Acum ceva vreme, am avut musafiri, printre ei fiind şi un copil de o şchioapă. Lui Pitzi se pare că nu i-a plăcut şi nu înţelegea de ce noi am tăbărât pe puiul de om. A început să-l latre, spunându-i parcă de zor că nu e binevenit în casa lui. Rita a urmărit toată scena şi şi-a dat seama că Pitzi a întrecut măsura. Aşa că s-a aşezat la picioarele puiului de om pentru a-l apăra şi a încercat să-i „explice“ nerodului de căţel că nu e frumos ce face şi mai ales că este nepoliticos să sperie invitaţii.

Vote it up
37
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza