Pisica însărcinată era, de fapt, motan

 

Într-o zi, mă plimbam împreună cu mama mea pe la noi prin cartier, când am observat o pisică uriașă, neagră, cu pete albe, în fața unul bloc. După cât avea burta de mare, am presupus imediat că e vorba de o pisică gestantă, care se pregătea să nască. În săptămânile care au urmat, ne-am gândit așa de mult la această sărmană pisică, încât am regretat teribil că nu ne-am apropiat atunci mai mult de ea, s-o privim mai bine, să vedem cum putem s-o ajutăm. Convinse amândouă că pisica e singură pe stradă și n-are un stăpân care să aibă grijă de ea, ne-am propus să-i ducem ceva de mâncare. Am păstrat ceva resturi și ne-am întors la blocul în fața căruia o zărisem. Chiar în acel moment, o tânără părăsea clădirea, pe ușa principală. Am întrebat-o dacă știe ceva de pisica însărcinată. Surpriza a fost majoră: nu numai că știa de ea, dar era chiar pisica ei. Și nu era pisică, ci motan, numit chiar Sylvester, și care, bineînțeles, n-avea cum să fie „gravid“. Era doar un motan foarte gras. Am mai aflat de la tânără că animalul e foarte isteț și, datorită acestui lucru, avusese înainte nu mai puțin de patru stăpâni în cartier. Printrei ei și un măcelar, care i-a oferit suficientă mâncare cât să-le ajungă atât lui, cât și „puilor“ din „burta“ imaginată de noi. Deci, pisica „însărcinată“ era de fapt un motan ghiftuit. Și care n-avea nevoie de mâncarea noastră..

Vote it up
Votează
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza