Pe fundul golfului

Cand o masina cade de pe pod, un baietel ramane prins intr-o capcana mortala, din care il salveaza un grup de oameni care fac echipa perfecta.
 

<p>Era o zi calda si blanda de noiembrie, cum numai in Florida intalnesti. Cer de sidef si aer limpede. Apele adanci si albastre ale golfului Tampa si profilul bine conturat al orasului ieseau in evidenta in timp ce Amira Jakupovic si familia sa mergeau cu masina inspre nord, traversand podul Howard Frankland Bridge.

Deveniti cetateni americani, ei se mutasera din Europa in St. Petersburg, Florida, cu sase ani in urma. In ziua aceea se duceau sa ia masa cu rudele lor din Tampa. Ingrijita si bine facuta, Amira parea o adolescenta.

Sotul ei, Mujo, jucator amator de fotbal, statea in fata, pe locul din dreapta, in Fordul lor Explorer verde, iar cei doi baieti ai lor, Amar, de sapte ani, si Emrah, de 13, stateau in spate. Fiul mai mic adormise. Traficul era calm. Pe masura ce se apropiau de capatul podului, s-a auzit un sunet asemanator unui foc de arma. Cauciucul din spate, de pe partea stanga, explodase. Jeepul, care mergea cu aproximativ 80 de km la ora, a derapat fara control. Masina a intrat violent in parapetul de ciment din dreapta,   s-a rostogolit, traversand cele patru benzi ale soselei, s-a rasucit si s-a rasturnat de cateva ori, zdrobindu-i-se capota. In cele din urma, cu un salt, a trecut peste balustrada si s-a prabusit in haul de sub pod.

Kerry Reardon cunostea apele din jur ca-n palma. Era inginer si pescar pasionat. Odata, pe cand pescuia crabi impreuna cu sotia si copiii, a prins un rechin cu coada neagra ("unul mic, de un metru si ceva", spune el - suficient de mare ca sa inghita un brat de copil). In sambata aceea, Reardon isi propusese sa participe la concursul de pescuit, dar nici el, nici echipa lui nu prinsesera destula momeala asa ca renuntasera. Ramas liber, ii putea da lectii de sofat Karei, fiica lui de 15 ani. Reardon se asteptase ca fata sa faca dreapta, catre Sunshine Skyway Bridge, spectaculosul pod din St. Petersburg, insa tanara a facut stanga, spre Frankland Bridge, podul de sapte kilometri care traverseaza golful Tampa. Aici, traficul a inceput sa se ingreuneze.
- Tata, drumul e blocat, a spus Kara.

- E cazul sa te obisnuiesti, glumi el.

Localnicii botezasera podul Frankland "Frankenstein" din cauza blocajelor de trafic infioratoare.

Reardon a observat vreo sase persoane stand langa bariera podului si privind in jos, spre apa. Fragmente lucitoare de sticla acopereau carosabilul si se vedeau urme de cauciucuri de-a lungul celor trei benzi. Reardon si-a dat seama ca nu era un blocaj obisnuit. Probabil ca cineva cazuse de pe pod.

Amira lesinase. Apa rece si sarata a trezit-o. Privi cu disperare in jur. Parul ei castaniu si lung se rasucea prin apa. Zari, prin intuneric, o urma de albastru si alb - literele de pe tricoul lui Emrah, baiatul mai mare. A intins mana si a apucat haina. Cu cealalta mana a inceput sa caute o iesire. Toate geamurile se sparsesera cand masina se rostogolise pe pod. Amira l-a tras pe Emrah afara din masina prin geamul din dreptul soferului. Au urcat, cu greu, la suprafata.

Dar sotul ei si baiatul mai mic ramasesera acolo, jos. In timp ce tragea aer in piept, Amira vazu prova albastra a unei barci de pescuit venind drept spre ei. A incetinit, apoi cineva s-a aplecat peste bord pentru a-i lua din brate copilul.

Amira s-a scufundat imediat, cautand epava. A gasit masina, dar nu a reusit sa intre si a trebuit sa urce la suprafata, pentru o gura de aer. S-a scufundat din nou. De data aceasta, nu a mai putut localiza masina in apa incarcata de namol, plina de vartejuri. Iesind la suprafata pentru a doua oara, a vazut ca sotul ei scapase. S-au scufundat impreuna, dar se pare ca fiul lor cel mic si masina fusesera inghitite de apele golfului.

- Trage pe dreapta, trage pe dreapta!, i-a spus Reardon fiicei sale.

Ea a facut intocmai. A iesit repede din masina si s-a uitat peste parapet. O barca de pescuit plutea in apropierea podului. Reardon a vazut cum capitanul vasului scosese deja trei oameni din apa: un barbat, o femeie si un adolescent. Uda leoarca si disperata, femeia striga si plangea.

Reardon a intrebat:

- Mai e cineva in apa?

Raspunsul l-a facut sa inghete: mai era un copil.

Si-a aruncat cheile, portofelul si pantofii in masina. Doar in blugi si in tricou, s-a intors la marginea podului.

- Incuie usile. Ma intorc imediat, i-a spus fiicei sale.

Reardon stia ca pe sub stalpii podului curentul era inselator si puternic, fiindca apa curgea prin spatii inguste. Pentru ca namolul de pe fund era ravasit de curent, deseori te puteai trezi ca nu vezi la distanta mai mare de 30 de centimetri. Chiar daca purtai masca si labe, tot te puteai pierde in cateva secunde.

Cercetand cu atentie suprafata apei, Reardon a vazut un val de bule iesind la suprafata. Acolo! Acolo trebuia sa fie masina. A urcat pe balustrada de ciment si s-a aruncat cu capul inainte. 

Lui Kelli Earle ii placea sa mearga in masina cu geamurile deschise, lasand briza golfului sa i se joace prin par. Asistenta <n varsta de 25 de ani trebuia sa ajunga la o petrecere dedicata unui nou-nascut. Mergea sa cumpere ceva gustari pentru ocazie.
Deodata, in fata ei masinile au inceput sa franeze. Earle a oprit, a coborat din masina si a mers pana la marginea podului, unde se adunase lume. Uitandu-se peste parapet, a vazut ca o femeie, un barbat si un copil erau trasi intr-o barca de pescuit care plutea in zona. Femeia se uita in continuare in apa, tipand: "E fiul meu, fiul meu!"

Un minut mai tarziu, Earle a vazut un om in blugi care a plonjat de pe pod, de la sase metri inaltime, drept in golf. Dupa ce a atins suprafata, un pantof de sport a iesit din apa si a inceput sa se legene pe valuri. </p>

Vote it up
229
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza