Pasi spre o noua viata

O operatie cu 5% sanse de reusita il putea ajuta sa devina un copil normal. Restul de 95% insemna un picior amputat si o viata in carje. Laurentiu si doctorul Burnei au decis sa riste si au castigat  Foto: Alexandru Popescu  
 

<p>"Sa ma plimb. Sa joc fotbal. Si apoi iar sa ma plimb si iar sa joc fotbal." Asta isi dorea cel mai mult Laurentiu, baiatul de 16 ani din Resita, cand a venit, in 2007, impreuna cu mama lui, la Spitalul "Marie Curie" din Bucuresti. Pentru majoritatea baietilor, asemenea dorinte ar fi fost de neinteles: "Ce poate fi mai banal decat o plimbare si mai obisnuit decat un joc cu mingea pe maidanul din apropierea casei".

Si totusi, pentru tanarul Laurentiu Gheorghe, care isi purtase aproape toata viata piciorul drept - mai scurt cu zece centimetri decat stangul - in ghips, aceste doua dorinte insemnau totul. Se deplasa cu greu, inclinandu-si intregul corp si deformandu-si coloana, si de multe ori nu putea merge deloc. Chirurgul de la Spitalul "Marie Curie", la care fusese trimis de un alt medic din Timisoara, era pentru el ultima speranta. Speranta de a se putea plimba, de a juca fotbal ca orice alt adolescent, de a avea o viata normala…

Era anul 1970, cand un alt baiat se bucura de vacanta de vara, colindand imprejurimile statiunii Sinaia. Nu se mai satura de peisajele montane, iar plimbarile sale durau ore in sir. Era un timp bun pentru a-si limpezi gandurile. Mai avea un an si termina liceul. Trebuia sa se decida ce avea sa faca mai departe. Desi nici parintii, nici profesorii nu se indoiau ca tanarul Gheorghe Burnei va urma cursurile Academiei de Studii Economice, el nu era asa de sigur. Desi invata la liceul economic, avusese ocazia de a sta de vorba cu cativa medici si i se parea ca asta si-ar fi dorit sa faca. Pe de alta parte, ar fi fost o adevarata nebunie. Habar nu avea nici de chimie, nici de fizica sau biologie, materii ce nu se predau la un liceu economic, dar erau absolut necesare pentru a intra la facultatea de medicina.

Asa ca visul de a fi medic parea mai mult o fita de adolescent decat ceva care ar fi putut deveni realitate. Dar, intr-una din plimbari, avea sa hotarasca altceva. Atunci l-a zarit pe medicul din oras, care era prieten cu unchiul sau, odihnindu-se pe iarba dupa o zi de munca. Acea imagine i s-a parut raspunsul la intrebarile lui.

"A fost asa, ca un fel de revelatie. Mi se parea ca acel om tocmai desfasurase o munca de creatie, iar forta pe care o emana m-a impresionat. Am vrut sa ajung ca el", isi aminteste cel care azi este pentru multi copii poate ultima speranta, chirurgul specializat in ortopedie, prof. dr. Gheorghe Burnei.

In 1991, la maternitatea din Craiova, Maria Gheorghe dadea nastere primului sau copil, Laurentiu. Acest eveniment, o adevarata bucurie pentru orice familie, s-a transformat in acest caz intr-o lupta pentru viata…

- Fiul dumneavoastra are o deformatie congenitala la ambele talpi, a auzit tanara mama verdictul medicului.

Nu intelegea nimic, decat ca ceva nu era in regula cu fiul ei. Apoi l-a vazut. Ambele talpi ale bebelusului erau strambe, astfel ca, la numai trei zile, picioarele i-au fost infasurate in ghips.

Dupa opt luni, medicii de la Spitalul Judetean Craiova au constatat ca doar piciorul stang isi revenise. A urmat o interventie chirurgicala la piciorul drept, care apoi a fost din nou prins in ghips. La putin timp dupa operatie, Maria a observat ca ceva nu este in regula: copilul avea degetelele de la picioare invinetite si reci. Totusi au fost trimisi acasa.

Situatia s-a agravat: ghipsul nu a mai putut fi indepartat decat cu tot cu muschi si piele, iar doua dintre degetele de la piciorul drept al copilului de numai opt luni s-au cangrenat, fiind necesara amputarea lor. In urma operatiei, a fost indepartata intreaga portiune necrozata care se extinsese si pe partea laterala a piciorului. Rezultatul: deformarea genunchiului si scurtarea piciorului cu zece centimetri. Au urmat un transplant de piele, cand Laurentiu avea un an si opt luni, si alte trei interventii chirurgicale. Dar raul nu a mai putut fi indreptat. Baiatul si-a petrecut intreaga copilarie si adolescenta mai mult prin spitale, cu un picior aflat aproape in permanenta in ghips, subtiat si scurtat.

In 1991, anul in care s-a nascut Laurentiu, doctorul Gheorghe Burnei s-a transferat la Spitalul "Marie Curie", din Bucuresti. Dupa ce terminase facultatea in 1987, fusese repartizat la Spitalul Judetean Targoviste. Abia dupa Revolutie i s-a aprobat transferul. 11.000 de interventii chirurgicale, efectuate in special la copii, dintre care 300 de operatii numai pentru alungiri de membre.

Aceasta este cariera in cifre seci, fara sa amintim de nopti nedormite sau de vise implinite, a doctorului Gheorghe Burnei pana in acest an. Aici, undeva, in statistica recenta, apare si Laurentiu. Este insa o "cifra" evidenta. Un caz medical cu totul aparte.

- Partea de jos a piciorului e lipsita de vascularizatie, de partile moi si plina de cicatrici. In astfel de cazuri e contraindicata orice fel de interventie pentru alungirea piciorului, le-a explicat dr. Burnei parintilor lui Laurentiu, dupa ce a examinat piciorul baiatului.

- Dar medicii din Timisoara ne-au spus ca, daca spuneti "Nu", nu mai avem nicio speranta.
Doar daca mergem la o clinica din strainatate si nimeni nu ne garanteaza ca acolo o vor face. Oricum nu avem bani, a spus Maria.</p>

Vote it up
301
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza