PVOESTEA BERII

 

Pils, pilsner sau pilsener

Numele fabricii de bere este cunoscut de milioane de oameni din întreaga lume, care nu au habar că aceasta există măcar. Acum aproape douăzeci de ani, eram cu un prieten american într-o berărie din Praga. Acesta m-a întrebat:

– Ce bere bem?

– Pilsner, am răspuns eu mândru.

– Asta văd şi eu, îmi zise el, dar ce marcă? (n. red. – substantivul Pils, cu variantele Pilsner sau Pilsener, a fost preluat în engleză cu sensul generic de „bere“, deşi la origine era vorba doar de rețeta de bere fabricată pentru prima dată în oraşul ceh Pilsen).

Neînțelegerea de moment din partea amândurora ne-a făcut să aflăm ceva nou. În acel moment, la câteva luni de la căderea Cortinei de Fier, habar nu aveam că în alte părți ale lumii „Pils“ nu înseamnă ceea ce un ceh înțelegea prin termenul „plzeň“, şi anume Pilsner Urquell. Iar Thomas nu ştia de unde provine de fapt cuvântul. Pentru el însem- nase dintotdeauna un anumit tip de bere. În acel moment însă, niciunul dintre noi nu ştia că, în urmă cu 150 de ani, fabrica de bere Pilsen Burgess inventase o tehnologie complet nouă de fabricare a berii care a făcut ca termenul Pilsen (subst. comun ce denumeßte un anume tip de „bere“) să fie foarte des întâlnit în foarte multe limbi ale lumii.

Realitatea este că aproape două treimi din tipurile de bere fabricate în lume au fost inspirate de băutura originală fabricată la Pilsen. De aceea ele se numesc pils, pilsner sau pilsener.

Începuturile afacerii

Cine ar fi crezut însă că o fabrică de bere a devenit faimoasă din cauza unei… beri dezgustătoare? Cu aproape 200 de ani în urmă, majoritatea celor care aveau licență de producător de bere fabricau un amestec lichid atât de scârbos, încât oficialii de la primărie au ordonat să fie aruncat. Producătorii au căzut de acord că lucrurile nu puteau continua în acest fel, aşa că şi-au unit forțele şi au înființat ceea ce numeau Fabrica de Bere Burgess. Fundația din piatră le permitea săparea unor pivnițe adânci şi cuprinzătoare, ideale pentru fermentarea la temperaturi scăzute. De la vechii sumerieni până în secolul al XIX-lea, berea a fost fabricată printr-un proces denumit fermentare înaltă (la temperaturi crescute). Dura puțin şi nu presupunea tehnologii complicate. Dar şeful producătorilor de bere, Josef Groll, pe care cei din Plzeň îl „importaseră“ din Bavaria, a adus o metodă nou-nouță de fermentare joasă la temperaturi scăzute.

Pe lângă noua metodă de producție, a optat și pentru nişte materii prime deosebite: malțul din Cehia şi hameiul din zona Žatec, tot din Cehia. Drojdia a adus-o cu el de acasă, iar apa a luat-o de la fața locului. A fabricat prima bere în 5 octombrie 1842, și fiecare persoană care a încercat-o a fost cucerită. Pilsen a devenit a treia cea mai mare berărie din întreg Imperiul Austro-Ungar. În anul 2007, firma a exportat 675.000 de hectolitri de bere în 55 de țări.

Experiență originală

Pe lângă faptul că a „inundat“ întreaga lume cu bere, începând din luna aprilie 2008, fabrica de bere din Pilsen a devenit un punct de atracție certificat al renumitei Rute a Patrimoniului Industrial European. „Până acum suntem singura fabrică din fostul bloc estic inclusă în traseu“, ne spune ghidul Jitka Matějovicov·. Fabrica de bere este deschisă publicului, înfățißând tehnologie veche şi nouă. Un autobuz transportă turißtii prin incintă. Exponatele-cheie sunt cele din pivnițe ßi expoziția senzorială cu elementele din universul berii fabricate după rețeta lui Groll.

Calea simțurilor

Expoziția senzorială este exact opusul unui muzeu obişnuit. Aici poți atinge şi chiar gusta lucrurile. Mi-am băgat mâinile în diferite tipuri de germeni de orz folosiți la prepararea malțului, apoi în castroane ce conțineau hamei amărui. Apa de primăvară a izvarelor de pe dealurile înconjurătoare se prelingea pe ziduri. Chiar de la început, toată berea Pilsner Urquell a fost fabricată doar cu apa de prin împrejurimi. Va fi, oare, de ajuns apa la ritmul actual de dezvoltare a producției? „În prezent nu avem probleme, dar bineînțeles că monitorizăm situația“, mă asigură Jitka Matějovicov·.

Examinez hameiul la microscop.

Ghidul meu mă asigură: „Întotdeauna a fost aceeaşi cultură, cea originală. Pentru siguranță, aceasta este depozitată în trei locuri: aici, în Pilsen, la Institutul de Cercetare pentru Bere şi Malț din Praga, dar şi la sediul general din Londra al companiei SABMiller.

Regatul de sub pământ

Pivnițele de aici sunt impresionante. De-a lungul timpului, sub fabrica de bere a fost creat un labirint de nouă kilometri. Până atunci, berea se matura în butoaie mari de stejar. Era răcită folosind gheața naturală care se forma pe timpul iernii pe cele patru râuri din Pilsen. Cu toate acestea, refrigerarea artificială a început să fie folosită la sfârşitul secolului al XIX-lea, iar la mijlocul secolului XX butoaiele de stejar au fost înlocuite cu cisterne de oțel. Totußi, în unele pivnițe berea este în continuare păstrată în vase din lemn.

La un moment dat chiar dau peste „Sfântul Graal“: berarul-şef V·clav Berka îmi umple o halbă cu bere fabricată folosind metoda tradițională. Îl întreb dacă s-a schimbat gustul berii Pilsen de pe vremea lui Groll. „Deloc, mă asigură V·clav Berka. Avem registrele de atunci şi le-am respectat întotdeauna în întregime. Mai mult, aici, în aceste pivnițe, se pot face degustări. O poți compara cu o bere din butoaie din stejar şi mai există şi o analiză chimică privind compoziția berii, care ale cărei rezultate se păstrează din anii 1920 încoace.

În vremurile grăbite pe care le trăim azi, cine ar putea crede, oare, că ceva atât de pasager, dar totuşi fundamental, precum gustul, poate fi păstrat ca o comoară? Ba chair una mai durabilă decât zidurile sau tezaururile depozitate cu grijă?

Vote it up
5
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza