Omul potrivit la momentul potrivit

O plimbare cu logodnica s-a transformat pentru pompierul Silviu Gabriel Velcea într-o situaţie de urgenţă
 

D
e trei săptămâni îl bătea la cap logodnica lui să o ducă la o plimbare cu barca pe lac. În acea zi de duminică, 24 mai, Silviu se hotărâse: avea să-i facă pe plac Mirei. Afară se făcuse frumos, aşa că o plimbare pe apă era cât se poate de potrivită, mai ales că era prima dată când se urcau într-o barcă. Pentru cei doi avea să fie însă o zi de neuitat. O zi în care dragostea lor s-a împletit în mod ciudat cu drama.

Silviu Gabriel Velcea este obişnuit să facă faţă situaţiilor-limită. Ca sergent major în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti, pompierul de 29 de ani, ca şi colegii lui, s-a aflat de multe ori în postura de a lua decizii rapide şi de a acţiona. Antrenamentul într-o astfel de meserie l-a ajutat mult în acea zi. A salvat o viaţă.

Mira şi Silviu au hotărât să meargă în Parcul Tineretului. Era aproape 14.15 când s-au urcat în barcă. Angajaţii debarcaderului nu le-au dat nicio vestă de salvare. Pentru Silviu nu era nicio problemă. Ştia bine să înoate.

După o oră, s-au întors şi au lăsat barca. La un moment dat, Mira i-a atras atenţia lui Silviu:

– Uită-te la puştii ăia!

– Unde?

– Acolo pe lac, în barcă!

Nu foarte departe de mal, într-o barcă, erau trei băieţi, iar unul dintre ei, îmbrăcat într-un tricou alb, se ridicase în picioare. Aproape imediat, barca a început să se clatine şi s-a răsturnat cu fundul în sus. Lucrurile nu păreau grave. Băieţii au încercat să o întoarcă şi au şi reuşit. În acel moment, barca a început să ia apă şi să se scufunde.

– Ajutor! Ajutor!

Unul dintre băieţi a pornit să înoate spre mal. În locul unde fusese barca, a mai rămas băiatul cu tricou alb, Adrian, care încerca să-l susţină pe puştiul mai mic, Nicolae, de 14 ani, care ţipa că nu ştie să înoate. Un tânăr de pe mal a sărit să-i ajute. Silviu şi-a dat seama însă că ceva e în neregulă. Părea că cei doi nu reuşesc să-i facă faţă puştiului care se zbătea. N-a mai stat pe gânduri, a sărit şi el în apă. Deşi era rece, nu a realizat. Când a ajuns, l-a preluat pe Nicolae, care intrase în panică şi încerca să se agaţe de el. Ca să nu se înece amândoi, Silviu a început să-l împingă mereu mai în faţă, oferindu-i în acelaşi timp şi avântul necesar pentru a rămâne la suprafaţă. Efortul era imens. Un alt tânăr de pe mal sărise şi înota în paralel cu ei. Băiatul care fusese în barcă şi plecase imediat înot ajunsese deja la mal. La un moment dat, oamenii de pe margine au început să strige:

– A dispărut! A dispărut sub apă!

Era vorba de Adrian, băiatul care ştia să înoate şi care chiar îşi susţinuse prietenul, pe Nicolae, până îl preluase Silviu. Ceilalţi doi salvatori s-au întors să-l ajute pe Adrian. Nu l-au mai găsit.

În acest timp, Silviu a reuşit să-l aducă pe Nicolae la mal, iar Mira împreună cu alt băiat l-au tras din apă. Silviu a ieşit şi el, obosit după efort. În scurt timp, au sosit şi scafandrii-salvatori. După mai bine de o oră, a fost adus la suprafaţă corpul lui Adrian.

Silviu a luat-o pe Mira de mână şi au plecat spre casă. Tristeţea îi învăluise. Nu s-au gândit că Silviu salvase viaţa unui copil, ci simţeau doar un imens regret pentru viaţa pierdută. După câteva zile, părinţii lui Nicolae l-au sunat să-i mulţumească pentru că le salvase băiatul. Silviu a simţit o undă de bucurie, o undă de tristeţe şi multă dragoste pentru cea care-l bătuse atâta la cap să o ducă într-o plimbare cu barca. O plimbare care a salvat o viaţă!

Vote it up
59
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza