Ocolul Pamantului in rulota

O familie cu trei copii locuieste, munceste si invata intr-o rulota, descoperind lumea si demonstrand ca a-ti urma visele e mai usor decat pare Foto: peicipecolo.com
 

<p>La reflux, in Parcul National Monte Leon, din Argentina, nivelul oceanului scade in sase ore cu 12 metri. Apoi, creste la loc, tot cu doi metri pe ora. Copiii topaie fericiti pe tarm, sub ochii parintilor, Dan si Marilena Pouzet-Oprean, doi romani care cu ceva timp in urma se stablisera in Franta.

- Nu mergeti prea departe, ca vine fluxul!, spune Dan.

In cateva minute insa, copiii se mai vad doar ca niste punctulete colorate la orizont. Cand se plictisesc sa-i mai numere de la distanta, Dan si Marilena se intorc la rulota, nu insa inainte ca mama sa le strige un avertisment:

- Cand va intoarceti, feriti-va de pume!

Scena suprarealista, inconstienta sau nebunie lucida - numeste-o cum vrei. Dar dupa doi ani de calatorie prin cele mai frumoase si mai periculoase locuri din cele doua Americi, familia Pouzet-Oprean a reusit sa se dezbare de ceea ce ei numesc "paranoia urbana a nevoii de securitate".

 

Acum trei ani, erau o familie obisnuita, poate un pic boema: Marilena, ilustratoare de carti, lucra pentru editura OB STARE din Tenerife, Spania, iar Dan detinea in asociere un birou de arhitectura la Paris. Aveau doi copii: Matei, care acum are noua ani, si Vlad, acum de sase ani. In curand, avea sa apara si Ilincuta, care tocmai a implinit trei anisori. Cu multa munca si adesea sacrificand viata de familie, Dan realiza proiecte arhitecturale in Europa, SUA, Asia si Mexic. Intr-o buna zi, insa, un accident de bicicleta l-a adus in pragul infirmitatii. O artera sfasiata care i-a produs o hemoragie interna a necesitat o operatie de peste patru ore, ce s-a soldat doar cu un succes partial. "Toata sectia de chirurgie se uita cu mila la mine, asteptand sa fiu decupat din nou doar pentru a mi se pune o proteza", isi aminteste Dan. Chirurgul-sef l-a salvat in mod paradoxal - tocmai refuzand sa faca aceasta interventie.

Treptat, Dan a reinvatat sa mearga ajutandu-se de un cadru metalic.

La scurt timp dupa operatie, la o petrecere organizata la serviciu, a avut o revelatie, venita prin intermediul fiului sau, Matei. Copilul a intrebat-o candid pe Marilena:

- Mami, dar unde este patul lui tati?

Brusc, Dan a simtit ca viata trecea pe langa el, in timp el ce statea inchis intr-un birou de dimineata si pana tarziu in noapte.

De aici a mai fost doar un pas pana la intrebarea retorica, aproape nebuneasca:

- Ce-ar fi daca am pleca intr-o calatorie in jurul lumii, cu copii cu tot?

Norocul lui Dan este ca se potriveste foarte bine cu Marilena.

- Cand plecam?, i-a raspuns ea.

Dan crede ca, "in astfel de momente, secretul este sa nu eziti, sa nu pui in balanta prea mult riscurile, fiindca ratiunea este foarte puternica si distrugatoare de planuri bune si sanatoase". De la inceput au decis sa plece fara telefon la ei si doar cu un computer, sperand sa gaseasca conexiune de internet si in cele mai izolate colturi ale lumii. Nu s-a dovedit un pariu prea riscant. Au gasit internet si in creierii Anzilor.

Prietenii i-au incurajat si ajutat cu sfaturi. Cele mai pretioase au venit de la Liviu si Cristiana Gal, de la firma Motorhome, din Bucuresti. Ei i-au invatat sa aleaga un camper - o rulota nici prea mica, nici prea mare, fiabila, ca sa reziste la o calatorie pana la capatul lumii si inapoi. Odata achizitionat, camperul a fost botezat Simon si adoptat ca membru cu drepturi depline al familiei. L-au dotat cu panouri solare, toaleta ecologica, suporturi pentru biciclete. Simon avea sa se dovedeasca un tovaras de nadejde, fiind greu incercat pe parcursul calatoriei.

Inainte sa se decida, familia a trebuit sa depaseasca unele bariere mentale. Cea mai importanta: frica de a renunta la un serviciu stabil. "Multa vreme am crezut ca o astfel de calatorie sau, in general, o nebunie in viata este rezervata unei elite financiare. Am avut deja cateva lectii frumoase, de la tineri calatorind fara un ban si lucrand ocazional pe parcurs, la familii calatorind cu copii si castigand din vanzarea de calendare artizanale sau desene...", spune Marilena. Acum, lucrand de la distanta doar o zi pe saptamana, ei isi asigura doua</p>

 

Vote it up
867
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza