Oana Pellea: „Viaţa e un dar. Nu trebuie decât să ţi-o faci frumoasă“

La câteva zile de la lansarea primei sale cărţi, Jurnal 2003-2009, actriţa ne-a mărturisit că ultimii şapte ani au schimbat-o fundamental
 

Reader’s Digest:
Pe coperta Jurnalului,
dar şi în majoritatea fotografiilor, zâmbiţi. Ce anume vă dă această putere?

Oana Pellea:
Înţeleg că a zâmbi devine un semn de putere? Eu credeam că e un semn de minim respect faţă de sine şi de lume...

RD:
În ce fel v-au schimbat ultimii şapte ani, cei cuprinşi în carte?

OP:
În felul în care reiese din Jurnal.
Într-un fel fundamental. Aproape întotdeauna întâlnirea cu moartea cuiva drag sau cu lucrurile esenţiale din viaţă ne schimbă, nu?

RD:
Dacă ar fi să modificaţi anumite capitole din carte, deci din viaţă, care ar fi primul pe care l-aţi schimba, ce aţi face altfel?

OP:
Pagini din Jurnal
se pot schimba, viaţa cuprinsă în el, nu. Important nu e să schimbi ceva din trecutul tău, pentru că oricum nu ai cum să schimbi nimic, din păcate, important e cum trăieşti ce îţi e dat să trăie şti, cum parcurgi ce îţi rezervă viaţa. Nu aş mai fuma niciodată, asta da, aş schimba!

RD:
Spencer Tracy zicea că îi e mai greu în viaţă decât în faţa camerei de filmat. Dacă includem aici şi scena de teatru, unde vă simţiţi mai bine?

OP:
Da, e o certitudine. Îmi este mai uşor în faţa aparatului de filmat sau pe scenă.

RD:
Ce i-aţi spune unui om care n-a fost niciodată la teatru?

OP:
L-aş invita la teatru. Şi am vorbi după spectacol. Teatrul nu se explică, se experimentează, se trăieşte şi eventual se discută după...

RD:
Dar ce i-aţi spune unuia care trebuie să lupte cu cancerul? Mai poate exista putere de convingere într-un om care şi-a pierdut ambii părinţi din cauza acestei cumplite boli?

OP:
Nu ştiu câtă putere de convingere am. Dar am certitudinea că, mai devreme sau mai târziu, se va găsi şi remediul acestei boli. Domnul doctor Ciuleanu a explicat foarte convingător că, de la oră la oră, se poate întâmpla acest miracol, să se găsească me- dicamentul, terapia. Şi mai ştiu că nu trebuie renunţat la speranţă până în ultima clipă, chiar dacă lupta e grea, degradantă, umilitoare şi dureroasă.

RD:
În ce constă campania „Cancerul nu înseamnă moarte“ şi cum vă veţi implica în ea?

OP:
Este prima dată când o astfel de campanie există în România. Voi participa ori de câte ori voi fi invitată să iau parte. Vor fi mai multe acţiuni, campania întinzându-se până în decembrie. Va exista şi un site unde bolnavii pot cere informaţii cadrelor specializate şi chiar între ei. Important e să transmitem un mesaj pozitiv. Se poate lupta cu această boală şi DA, există învingători! Am fost onorată când compania Roche m-a invitat să particip la această campanie, cum sunt onorată de compania selectă în care mă aflu lângă personalităţi de prim rang din lumea medicală, cum ar fi domnul conf. dr. Tudor Eliade Ciuleanu.

RD:
Unde este Dumnezeu atunci când ne este greu?

OP:
Acolo unde e întotdeauna. Cu, În, Lângă, Deasupra şi Dedesubtul nostru. Pretutindeni. În cer şi pe pământ. El Este. La noi e problema. Noi trebuie să Îl vedem, să Îl primim...

RD:
Cum preferaţi să vi se spună: fiica marelui actor Amza Pellea sau doar actriţa Oana Pellea? De ce?

OP:
Asta e o întrebare amuzantă. Care mi se pune de 26 de ani, de când tata nu mai e pe pământ. Puteţi să îmi spuneţi cum vreţi. Sunt şi fata marelui actor Amza Pellea (pe numele lui, Tata pentru mine) şi actriţa Oana Pellea. Dacă îl includeţi pe tata în propoziţie, nu pot decât să vă mulţumesc că îl pomeniţi. Nu e şi asta menirea unui copil pe lume, să ducă numele neamului mai departe?

RD:
Cu ce învăţăminte de viaţă aţi rămas de la tatăl dumneavoastră?

OP:
Cum credeţi că ar fi posibil ca în cadrul unui interviu să răspund la o astfel de întrebare... în afară de faptul că părinţii mei sunt dragostele mele... Din felul cum tata a trăit am înţeles, printre altele, că viaţa e un dar, că se poate trăi cinstit, că omul trebuie să fie bun, generos, cu sufletul deschis, modest, vesel...

RD:
Dar de la mama?

OP:
Că viaţa trebuie calculată pe zile şi că, dacă vrei să ai o viaţă frumoasă, nu trebuie decât să ţi-o faci frumoasă, clipă de clipă! Cu bucurii mici şi simple.

RD:
Gabriel Liiceanu spunea că aveţi o imagine care poate stimula mase de oameni. Ce-aţi schimba în România?

OP
: Ar fi fost mai simplu să mă întrebaţi ce nu aş schimba în România. Lista era, cred, mai scurtă... Sunt multe lucruri de schimbat. Dar nu mă simt eu în stare să le evidenţiez aici. România e ţara în care m-am născut. O iubesc, aşa cum am spus în Jurnal,
atât cât mă lasă ea să o iubesc. Dar România face parte din fiinţa mea aşa cum e, cu bune şi cu rele.

RD:
V-aţi dedicat o parte a timpului activităţii de trainer, în care întâlniţi tot felul de oameni. Ne puteţi spune: mai există oameni cu adevărat vii?

OP:
Toţi oamenii sunt cu adevărat vii. Doar că trebuie un minim proces de conştientizare. Cred că trebuie noi să ne trăim viaţaşi nu ea pe noi. Am întâlnit oameni foarte frumoşi prin această experienţă de trainer.

RD:
N-aţi pus punct la finalul cărţii. Cum arată acum viaţa Oanei Pellea, ne puteţi da un paragraf din, hai să-l numim, jurnalul nescris?

OP:
Oana Pellea este un om care încearcă să-şi facă viaţa frumoasă, să se bucure de fiecare clipă, nederanjând pe nimeni. E un om banal ce îl iubeşte pe Dumnezeu şi care încearcă să înţeleagă timpul şi oamenii cu care se intersectează...

Vote it up
Votează
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza