O minune de copil

O mama bolnava de cancer si-a riscat viata pastrand un bebelus care, la randul sau, i-a oferit darul vietii.
 

<p>Daniela Popa nu va uita niciodata acea zi de vineri. Cand medicul a iesit o clipa de la tomograf, a simtit ca ceva era in neregula. Stia ca, dupa a douasprezecea sedinta de citostatice, ganglionii mediastinali erau in continuare mariti si apasau pe plamani. Ce altceva putea fi atat de grav incat sa determine medi­cul sa iasa in mijlocul sesiunii de tomografie?

Pe hol astepta Richard, sotul ei.

- Domnule Popa, stiti ca sotia dumneavoastra este insarcinata? Ce facem? Continuam tomografia?

A fost singurul moment din viata lui cand i s-au inmuiat picioarele. A trebuit sa se rezeme de peretele spitalului ca sa poata sta drept. Pe vremuri, pe usa cabinetelor de tomografie era desenata o femeie gravida, peste care era aplicat un X rosu, adica "Interzis femeilor insarcinate". Iar Dana era deja inauntru! Si se pregateau in continuare pentru alte radiatii. Toti medicii spusesera ca radioterapia era singura sansa la viata care ii mai ramasese Danielei, al carei cancer tocmai regresase din stadiul IVB.

Richard a ingaimat ceva de genul: "Continuati!". Parca nici nu mai putea gandi. De fapt, se gandea numai la ea. La Dana lui. La nimeni si nimic altceva. Aveau nevoie de tomografie pentru a merge apoi la o clinica germana, unde Dana urma sa faca radioterapia.

Medicul nici nu a gasit necesar sa noteze in fisa medicala ceea ce se vazuse la tomograf in zona pelvisului.
- Oricum o sa renuntati la sarcina, nu?, i-a spus Danei.
- Nu stiu. Mai am si alta solutie?
- Alta solutie nu mai aveti. Trebuie sa renuntati la sarcina!

Cu numai un an inainte, in 2005, Daniela si Richard Popa, amandoi consultanti financiari in Bucuresti, formau o familie fericita si implinita, alaturi de cei doi copii ai lor, Mihaela, de 10 ani, si Andrei, de 9 ani. Faceau, mai mult sau mai putin, ceea ce faceau toate familiile obisnuite: munca la birou, teme cu copiii, cina in familie, vacante la mare. Anual, de Pasti, Richard mergea in pelerinaj la Sf. Munte Athos.

In mai 2005, se afla tot intr-un astfel de periplu spiritual, cand si-a sunat sotia. La plecare o lasase acasa cu o febra usoara si o teribila oboseala. Un medic ii prescrisese nurofen, dar simptomele persistau.
- Cum te mai simti?, a intrebat-o el la telefon.
- Nu prea bine. Mi s-au umflat ganglionii din zona gatului.
Inflamatia nu a cedat toata luna mai. Oboseala nu-i trecea, iar Daniela incepuse sa aiba puseuri de transpiratie abundenta. Au urmat investigatiile. Dupa ce a fost eliminat si diagnosticul de hipertiroidie, au ajuns la biopsie.</p>

Vote it up
795
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza