Norocosul de la Auschwitz

 Povestea unicului supravietuitor al unui grup de patru prizonieri care a evadat din lagarul de la Auschwitz. Foto: (c) Piotr Malecki/FORUM
 

<p>Trenul dintre Cracovia si Katowice. Cazimir Piechowski priveste prin una dintre ferestre. Sinele strabat in graba campiile intinse si fanetele luxuriante, pe care pasc vite. Este un peisaj calm, idilic. Cazimir nici nu observa insa verdeata sau cerul senin, ci se gandeste doar la lucrurile teribile pe care le-a povestit tinerilor sai ascultatori. Auschwitz. Mormane de cadavre dezgolite, caini latrand, foamea mistuitoare, frigul groaznic si deznadejdea. Mai simte inca loviturile garzilor SS si teama cumplita care aproape l-a sufocat atunci cand a reusit sa scape din lagar, singurele optiuni fiind viata ori moartea. Cum a reusit sa supravietuiasca unui asemenea cosmar? Tinerii il priveau cu neincredere. Una dintre eleve a inceput sa-si stearga lacrimile cu batista.

Soneria mobilului il smulge din mij­locul acelor amintiri inspaimantatoare. Este sotia sa, Iga.

"Caz, m-am uitat peste brosuri. Cred ca cel mai bine ar fi sa incepem din America de Sud..."

Tresare, trezit la realitate.

"Soarta mi-a jucat feste. Imi ofera abia acum sansa de a ma bucura de una din pasiunile pe care le-am avut de tanar: calatoriile. Dar niciodata nu e prea tarziu pentru implinirea unui vis. Inainte de razboi, eram cercetas. Si un cercetas priveste intotdeauna inainte", zambeste Cazimir Piechowski, care, pe 3 octombrie, implineste 90 de ani.

 

Viata lui Cazimir Piechowski ar putea inspira un bestseller international, iar el ar putea fi eroul principal al unui film de actiune. A fost martor la genocidul savarsit in lagarele de concentrare naziste, participant la una dintre cele mai indraznete evadari de succes din Auschwitz, detinut dupa razboi in inchisorile staliniste si inginer naval in porturile din Gdansk, unde s-a nas­cut miscarea poloneza Solidaritatea. Destinul sau este strans legat de soarta dramatica a multor polonezi.

Timp de mai bine de jumatate de secol nu a povestit nimic. A trait cu povara unui trecut asupra caruia nu-i era permis sa mediteze. Viata sa ca "prizonierul numarul 918" era un subiect tabu. Abia la 80 de ani a reali­zat ca trebuie sa faca public adevarul despre Auschwitz. Le datora acest lucru celor ucisi si celor care, in zilele noastre, nu au nici cea mai vaga idee despre atrocitatile de care este capabila fiinta umana. Nu ai scapat doar ca sa-ti traiesti viata, mai ai putin timp si trebuie sa depui marturie - acesta era mesajul pe care l-a citit in scrierile poetului Zbigniew Herbert.

Dupa 60 de ani, a rupt tacerea. Acum calatoreste, scrie carti si tine prelegeri. Si isi indeplineste visul - se plimba in jurul lumii cu Iga.

 

Inceputul razboiului

 

Orasul Tczew, 1 septembrie 1939. Cazik este trezit de exploziile bombelor. Avioanele germane bombardeaza podul peste Vistula. Trupe ale armatei germane patrund in oras, pentru a infaptui un plan diabolic - exterminarea intelectualilor, patriotilor si activistilor polonezi. Intr-un cuvant, a tuturor celor care s-ar fi putut opune invaziei.

"Nazistii ii considerau periculosi si pe cercetasi", ne spune, dupa 70 de ani, Cazimir Piechowski, atunci activist in Uniunea Cercetasilor Polo­nezi. "Zilnic, executau prin impuscare baieti din grupul meu. Stiam ca, mai devreme sau mai tarziu, Gestapoul va veni si dupa mine."

Reuseste sa-l convinga pe Alek Kiprowski, un alt cercetas, sa fuga impreuna prin Ungaria, catre Franta, pentru a se inrola in armata poloneza libera.

Este noiembrie. Sunt pe drum de aproape doua sapta­mani, indreptandu-se catre Muntii Bieszczady. Cu bicicleta, cu trenul sau pe jos. Sunt insa prinsi de nemti, la foarte mica distanta de granita cu Ungaria, si predati Gestapoului din Baligrod. Vor fi torturati cinci zile.

"Imi amintesc ca, dupa una din interogari, capul lui Aleks era plin de rani sangerande."</p>

Vote it up
1099
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza