Nisipurile miscatoare ale Saharei

In arsita cumplita a desertului, dune uriase in forma de semiluna isi croiesc imperceptibil drum peste vaste zone ale Saharei, ca un ocean de nisip auriu care se intinde pana la orizont.Foto: Reader’s Digest – Cartea “Lumi fascinante, locuri uimitoare”
 

<p>Nisipurile pustii miscatoare ale Marelui Erg Vestic au fost descrise ca „un taram de o frumusete inutila si unica“ de catre scriitorul de origine algeriana Albert Camus, pentru care acest peisaj sterp si sumbru insemna acasa. Aici, vantul neobosit biciueste nisipul cre]nd forme fantastice si distrug]ndu-le apoi in cateva zile. Soarele deser­­tului face din aceasta regiune una dintre cele mai fierbinti si mai uscate zone de pe Pamant, cu temperaturi ce pot ajunge pana la 38oC. Iar temperatura arzatoare a nisipului face aerul sa palpaie, estomp]nd contururile peisajului si derut]nd vederea. In plus, efectul dezorien­tarii, datorat unei mari de dune identice, cu pante netede si creste ascutite care se deplaseaza permanent spre linia orizontului, il vlaguieste si pe cel mai lucid observator.

Pentru majoritatea oamenilor, cuvantul „desert“ evoca imaginea unor dune de nisip aurii ce se se unduiesc usor pe kilometri intregi (in araba, cuvantul „erg“ inseamna „o portiune mare de nisip“). De fapt, mai putin de un sfert din Sahara, cel mai mare desert din lume, are un asemenea peisaj: 80% este alcatuit din monotone campii de pietris, podisuri stancoase sterpe, varfuri muntoase aride si intinderi de sare care produc miraje.

Stratul de nisip de la suprafata Erg-ului este supus capriciilor vantului. Acolo unde acesta sufla constant dintr-o singura directie, nisipul e adunat in movile de pana la 120 m inaltime, alcatuind familiarele dune in forma de semiluna. Acolo unde aerul circula haotic, unde vartejurile schimba permanent directia vantului, dunele se aduna intr-o retea complexa de forme. In unele zone, ele alcatuiesc mari creste paralele, separate de santuri adanci; in altele, curentii de convectie stivuiesc si sculpteaza nisipul, cre]nd movile imense si piramide impunatoare.

Aceste regiuni stranii sunt bogate in legende. Nomazii povestesc despre strigate infricosatoare ce strapung bezna noptii si despre siluete care au fost vazute furis]ndu-se in urma caravanelor de camile in intuneric. Dar si mai inspaimantatoare este realitatea violentelor furtuni de nisip de aici, cand vantul navaleste peste Erg cu furie, las]nd in urma imensi nori de nisip. Un calator britanic din secolul XIX, Sir Samuel White Baker, a descris inceputul unei astfel de furtuni: „Am vazut cum se apropie, aparent dinspre sud-vest, un lant solid de uriasi munti cafenii, sus, in vazduh. Atat de rapida a fost apropierea acestui fenomen neobisnuit, incat in cateva minute ne-am cufundat in bezna… Am incercat sa ne vedem mainile din fata ochilor nostri si n-am deslusit nici un contur.“ Alti martori au descris pereti de nisip de 480 km latime care se deplasau cu 48 km/h, si circula povesti despre caravane intregi disparute fara urma in timpul furtunilor de nisip. Desi nisipul cel mai greu si mai dens nu se ridica mult peste nivelul suprafetei terenului, firele mai fine si praful pot fi impinse pana la 1,6 km inaltime, acoperind soarele in locurile indepartate de miezul furtunii. Praful saharian poate fi de asemenea purtat de vant pe distante mari. Dupa o furtuna foarte puternica din Algeria, in 1947, cateva piscuri inzapezite din Alpii elvetieni au fost colorate in roz de praful rosu saharian. Nisipurile Marelui Erg Vestic nu au fost aduse de vant dintr-un loc indepartat, cum se credea odinioara, si nici nu sunt reziduurile unei stravechi mari sahariene de mult secate. Inainte ca ultima mare glaciatiune sa-si slabeasca puterea asupra continentelor nordice, acum circa 10.000 de ani, Sahara era o zona mult mai rece, traversata de o retea extinsa de rauri. Cand patura de gheata de peste Europa a inceput sa se topeasca, curentii de aer umed din Atlantic s-au deplasat din Africa spre Europa. Raurile Saharei – acum dominate de vanturi fierbinti uscate – s-au evaporat. Fara umiditatea care lega solurile, terenul s-a prabusit, pierz]ndu-si  fertilitatea, pana ce, treptat, pamantul roditor a devenit o mare stearpa de nisipuri miscatoare. Astazi, doar nomazii tuaregi mai strabat vastele intinderi ale desertului Sahara, dar si ei vor fi probabil in curand fortati atat de fortele naturii, cat si de schimbarile legislative sa renunte pentru totdeauna la modul lor de viata traditional.</p>

Vote it up
243
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza