Muza la sapte ani

Cand visul unei fetite romance s-a intalnit cu cel al unui regizor indian, a rezultat o poveste cu final fericit.
 


Doi banditi
mascati strabat in fuga gradina palatului Moti Mahal, ascuns in sanul fortului
Mehrangarh, din orasul

Jodhpur
,
in vestul provinciei indiene Rajasthan.

Sunt
imbracati la fel - o combinatie de Zorro si militar britanic din secolul al
XVIII-lea. Unul e adult, celalalt, un copil - evident, emulul sau. La un moment
dat, copilul isi desprinde mana din cea a "mentorului" si striga in
engleza, cu voce de fetita:

- Nu, nu, nu, nu! Nu-mi place povestea ta!

Fantezie? Mai mult decat atat: fantezie devenita
realitate. Cu doar o jumatate de an in urma, micuta Catinca Untaru (micul
bandit mascat din scena de mai sus) mergea la gradinita Olga Gudynn din
Bucuresti fara sa banuiasca aventura care o astepta. La numai sapte ani,
pustoaica aceasta cu ochi albastri, visatori, fata rotunda si par castaniu avea
sa vada lumea si sa-si implineasca cel mai indraznet vis: sa faca bezele in
fata unui public care o adora.

Insa visul Catincai putea ramane doar simpla fantazare
a unei fetite ca oricare alta daca in cealalta parte a lumii nu ar fi existat
visul altcuiva. De peste un deceniu, regizorul Tarsem Singh Dhandwar (dar ii
place sa i se spuna simplu Tarsem), un indian in varsta de 47 de ani nascut in
provincia Punjab, avea in minte un proiect cinematografic original. Figura
celebra in tagma publicitarilor globali, cucerise destule trofee pentru
reclamele realizate in beneficiul unor clienti ca Levi's, Lexus, Philips, Nike,
Audi si multi altii. Penduland intre Londra si Los Angeles, filma cate 300 de
zile pe an. Comenzile curgeau garla si la fel si banii. De fiecare data cand
descoperea cate o locatie care iti taia respiratia, isi promitea siesi si celor
de acolo sa se in­toarca pentru a realiza un altfel de film, unul care nu vinde
vise pentru bani.

Fascinatie
pentru povesti

Dupa ce isi incercase mana in lungmetraj cu thrillerul
fantastic Conexiune inversa, cu Jennifer Lopez, Tarsem vi­sa la un film despre
actul povestirii, in care protagonistii aveau sa fie un povestitor si
ascultatorul lui.

Fascinatia pentru povestire ii venea din copilarie. Cand
era de varsta Catincai, Tarsem petrecuse un timp la internatul Bishop Cotton
School, din Shimla, la poalele Muntilor Himalaya. Acolo, sambata, doamna Anand,
profesoara lor, le spunea cate o poveste inventata pe loc, in care se folosea
de lucruri sau intamplari din lumea inconjuratoare pentru a evada in pura
imaginatie. Erau povesti care se creau in timp ce se povesteau, caci prin
limbajul corpului copiii ii spuneau cat de interesati erau de firul narativ. De
aceea, pentru filmul lui, Tarsem voia un ascultator cu un limbaj al corpului
clar. Ii trebuia un copil.

"Ma obseda sa gasesc un baiat sau o fata care sa
nu inteleaga complet ce se povestea. Dar nu gaseam. Am cautat peste tot: in
Scotia, Irlanda, Canada, Africa, America", spune Tarsem. Pana in ziua in
care a primit o caseta de la Andreea Tanasescu, un agent de casting din
Romania. Tarsem isi aminteste: "Am gasit de curand caseta. Cred ca o sa
includ materialul pe DVD cand il voi lansa in alte regiuni. Nu spunea ceva
foarte inteligent sau grozav, dar o facea cu atata sinceritate! Si cu doza
perfecta de confuzie pe care o cautam. Ea a facut filmul posibil".

Andreea Tanasescu isi aminteste de castingul pentru
primul copil din Romania care a jucat intr-o productie internationala:
"Referintele de casting imi indicau sa caut o fetita slaba, cu ochi mari
si negri, iar Catinca era mai degraba apropiata de Shirley Temple sau Liz
Taylor. Dar cand am vazut-o mi-am dat seama ca traia intr-o lume magica".

Catinca si Tarsem rezonau pe aceeasi
frecventa, fiindca si ea era dependenta de povesti care se construiau ad-hoc:
"Mama imi inventa mereu povesti noi. Aveau un rol acolo pana si capacele
de la carioci", spune Catinca.

Vote it up
643
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza