Mont Blanc: culmea Alpilor

Maiestuosii Alpi trec peste granitele a sase tari. In inima acestui impunator masiv se afla Mont Blanc, cel mai inalt munte al Europei, impins spre cer de uriasa forta a scoartei Pamantului, intr-o perioada cand aceasta s-a ridicat si s-a incovoiat.
 

Piscuri inzapezite stralucesc in
soare, inconjurate de vulturii care se inalta pe curentii de aer cald iesiti
din vaile de dedesubt si cerceteaza versantii in cautarea prazii. Sunt Alpii,
un lant muntos care, pe harta Europei, seamana cu coloana vertebrala tepoasa a
unei soparle preistorice adormite.

Alpii se intind pe o lungime de 1.200
km si au latimea cea mai mare - peste 200 km - intre Verona, in Italia, si
Garmisch-Partenkirchen, in Germania. Se inalta langa Nisa, pe tarmul mediteraneean
al Frantei, si se arcuiesc usor pentru a cuprinde parti din Elvetia, Italia,
Slovenia si Germania, dupa care traverseaza Austria si se pierd in Campia
Dunarii.

Alpii s-au format in urma cu circa 40
de milioane de ani, cand doua placi tectonice - sectiuni ale scoartei
Pamantului -, una purtand Eurasia, cealalta Africa, s-au ciocnit, frecandu-se
una de cealalta cu o forta inimaginabila. Sub aceasta uriasa presiune, scoarta
Pamantului s-a incretit si s-a plisat. Rocile adanc ingropate s-au boltit si s-au
inaltat, alcatuind un lant muntos.

Aceste piscuri sunt foarte diferite
astazi fata de cum erau cand au aparut. Majoritatea rocilor din Alpi sunt
sedimentare si, la marginile lantului, erodarea gresiei si a calcarului i-a
fasonat, rotunjindu-i. Coloana vertebrala a lantului este insa alcatuita
dintr-o roca eruptiva mai dura si erodarea rocii mai moale care acoperea
granitul a dat Mont Blanc-ului, Matterhorn-ului si altor piscuri infatisarea
unor inaltimi abrupte, spectaculoase. Ultima glaciatiune, care s-a incheiat cu
circa 10.000 de ani in urma, si-a lasat amprenta si asupra Alpilor. Ghetarii au
sapat vai adanci in multi versanti, creand un mediu unic dupa retragerea lor.

Mont Blanc, "muntele alb", din Alpii
vestici, la granita dintre Franta si Italia, atinge 4808 m, fiind cel mai inalt
punct din intregul lant. Masivul Mont Blanc este brazdat de multi ghetari si
are zece varfuri de peste 4.000 m inaltime.


Acest peisaj spectaculos este
caracterizat prin mari extreme climatice.

Aerul mediteraneean cald se ridica din sud,
in timp ce aerul arctic rece coboara din nord.

Cea mai mare parte a aerului vine din Atlantic si aerul uscat - rece iarna
si fierbinte vara - patrunde dinspre est. Daca e viscol sau daca e soare in
Alpi depinde exclusiv de directia vantului. Ploile sunt rare la peste 1.800 m.
La aceasta inaltime, ninge masiv - zapada poate ajunge de multe ori pana la 9 m
inaltime. Chiar si pe fundurile vailor, temperatura coboara adesea pana la -5 C
si mai mult de atat la altitudini mai mari. Dar o importanta mai mare o are
factorul inghet, combinatia de temperaturi scazute cu vant, care poate spori de
zece ori efectele frigului. Oamenii de stiinta cred ca iesirea la suprafata in
1991 a cadavrului mumificat al unui barbat preistoric care a zacut ingropat sub
zapada si gheata timp de peste 5 000 de ani a fost cauzata de o combinatie
intre vant, soare, zapada si deplasari ale ghetarilor.

Clima volatila care l-a ucis pe omul
gheturilor si i-a conservat cadavrul a determinat o adaptare puternica a florei
si faunei montane. Pe masura ce altitudinea creste, copacii cu frunze cazatoare
lasa locul coniferelor rezistente, pana cand, in cele din urma, nici acestea nu
mai cresc. Intre acest punct si limita zapezilor vesnice sunt les alpages,
bogatele pasuni de la care isi trag numele Alpii. Aici pasc oile si vacile in
scurtele luni de vara, dar les alpages si povarnisurile din jurul lor devin
curand teritoriul exclusiv al vietatilor mai bine adaptate pentru conditiile
iernilor aspre. Potarnichea-de-tundra, de pilda, capata un penaj alb odata cu
prima ninsoare; ghearele sale sunt acoperite cu pene pentru a-i tine cald si
pentru a se putea prinde de gheata. Ea se ingroapa adanc in zapada izolatoare
pentru a dormi.

Armele si uneltele descoperite in
Alpi arata ca aici au trait oameni timp de circa 50.000 de ani, desi nu se stie
mare lucru despre primii locuitori, in afara de faptul ca erau vanatori
itineranti. Chiar si in Evul Mediu, solul subtire si clima aspra faceau ca
oamenii sa traiasca aici numai sezonier, urcandu-se in munti pentru a profita
de pasunile varatice si coborand iarna in vai. Acest mod de viata continua in
unele regiuni izolate, dar in majoritatea locurilor, din cauza afluxului, din
ultimii 100 de ani, de turisti, drumeti, alpinisti si, mai recent, schiori, el
a suferit o schimbare majora.

Primul vizitator care si-a publicat
impresiile despre Mont Blanc, in 1744, a fost Martel, fiul unui refugiat
francez din Geneva. Felul in care a descris muntele a lansat moda vizitarii "ghetarilor" si a trezit dorinta unor aventurieri de a escalada muntele. Dar
abia in august 1786, medicul Michel-Gabriel Paccard si ghidul Jacques Balmat,
dand dovada de o mare tarie in fata conditiilor cumplite, au fost primii care
au reusit sa traverseze intinderile de gheata si sa ajunga in varf.

Din cauza ostilitatii intrinsece a
Mont Blanc-ului chiar si in anii '40, singurul drum pe care putea fi ocolit, si
el foarte periculos, dura 18 ore. In 1959, s-a hotarat saparea unui tunel pe
sub munte pentru a uni Franta cu Italia; sase ani mai tarziu, legatura de 11 km
dintre cele doua tari, de o imensa importanta economica si sociala, a fost
terminata si bariera pe care o constituia infricosatorul munte a fost trecuta.


Omul gheturilor

In septembrie 1991, doi alpinisti
germani aflati intr-o trecatoare din Alpii Tirolezi au dat peste corpul unui
barbat pe jumatate ingropat in zapada, care-si acoperea cu o mana capul si
ochii, ca si cum s-ar fi ferit de viscol. Initial, s-a crezut ca era cadavrul
unuia dintre numerosii alpinisti care au pierit in munti in ultimii 200 de ani;
ulterior, oamenii de stiinta au descoperit fascinati ca erau ramasitele
mumificate ale unui barbat din epoca de bronz, vechi de peste 5.000 de ani. Barbatul
mort avea circa 1,57 m inaltime si 55 kg greutate. Purta incaltaminte de piele,
o tunica de piele si jambiere de piele, captusite cu iarba uscata ca izolatie
impotriva frigului. Margeaua de piatra atarnata de un snur de piele la gat era
purtata probabil ca bijuterie sau ca insemn al unui rang. Purta de asemenea
unelte de vanatoare. Oamenii de stiinta care au cercetat cadavrul (tinut acum
intr-un congelator la Universitatea din Innsbruck, Austria) l-au poreclit Otze,
dupa Alpii Otztaler, unde si-a gasit moartea.

Vote it up
168
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza