Moartea în salonul de spital

 

Elias Benzadon, de 76 de ani, avea o ușoară stare de greață. Cu excepția genunchiului afectat de artrită, acest om de afaceri de succes era sănătos şi ducea o viață activă. Conducea un magazin de textile în Chitre, un oraş cu o populație de 47.000 de oameni, situat la 150 de mile de Panama City.

Elias decisese să facă un drum până în capitală pentru a-şi vedea fiul, dr. Aron Benzadon, care era şeful secției de neurologie a celui mai mare spital din Panama – Complejo Hospitalario Metropolitano Caja del Seguro Social. Spitalul avea o capacitate totală de 950 de paturi.

„E probabil doar o răceală“, i-a spus Elias fiului său, dar de aproape 24 de ore vomita întruna. Apoi a început să urineze cu dificultate. Aron l-a internat la unul dintre cele mai bune spitale private, iar aici tatăl său a fost diagnosticat cu insuficiență renală acută. Starea i s-a înrăutățit de la oră la oră. Au urmat complicații respiratorii, aşa că a fost transferat la secția de terapie intensivă, unde a fost cuplat la un ventilator. Curând s-a plâns de o stare de slăbiciu, şi ambele părți ale feței i-au paralizat. Dializa s-a declanşat. Elias era aproape de moarte.

Fiul său era foarte îngrijorat. Aron Benzadon nu se confruntase cu nimic similar în cei peste 25 de ani de când practica medicina. În săptămânile ce au precedat internarea tatălui său în spital, din 7 iulie 2006, Benzadon a citit cu atenție nenumărate tratate medicale şi s-a consultat frecvent cu alți colegi.

Oare tatăl său fusese otrăvit? Expunerea la substanțe precum arsenic sau mercur poate cauza paralizie şi insuficiență renală, dar rezultatele testelor au ieşit negative. Articolele de specialitate descriau simptome asemănătoare cauzate de consumul de solvenți industriali de tipul etilenglicolului sau al dietilenglicolului, dar aproape în toate cazurile erau identificați fie alcoolici săraci lipiți care consumaseră antigel sau oameni care se otrăviseră de la băutură de contrabandă contaminată.

Putea oare să fie vorba de sindromul Guillain-Barre? Boala, caracterizată de paralizie progresivă, afectează unu-doi oameni din 100.000 şi precede o infecție virală sau bacteriologică. Totuşi, nu produce insuficiență renală.

Benzadon şi-a luat liber în luna august pentru a fi alături de tatăl său. După patru săptămâni în care starea tatălui său a rămas neschimbată, doctorul a decis să se întoarcă la lucru. În timpul turelor, căuta pacienți cu simptome asemănătoare.

În primele două săptămâni ale lui septembrie, a depistat patru sau cinci cazuri similare. Colegii săi de la neurologie au observat şi ei îmbolnăviri care se încadrau în acelaşi tipar. Vineri, 15 septembrie, Benzadon a văzut trei pacienți la rând cu simptomele pe care le căuta. Numărul cazurilor, în care era inclus şi tatăl său, ajunsese deja la nouă în doar câteva săptămâni. Într-o țară cu o populație de trei milioane de locuitori, asta reprezenta o rată a sindromului Guillain-Barre de cinci ori mai mare decât normal. Benzadon a alertat conducerea spitalelor şi a dat drumul la alarmă. „Ceva se întâmplă şi nu ştiu despre ce e vorba“, a anunțat el grav.

Pe 29 septembrie,
doctorul Nestor Sosa, directorul departamentului de boli infecțioase al spitalului, a fost rugat să participe la o întrunire specială legată de o mulțime de decese suspecte. Sosa, fost campion mondial la şah de 45 de ani, se îmbogățise de pe urma rezolvării unor probleme medicale complexe. În acea după-amiază, în timp ce stătea în biroul directorului de la Caja del Seguro Social – sistemul de asigurări sociale din Panama – alături de alți 20 de doctori, se alarmă din ce în ce mai tare.

O trecere în revistă a tabelelor întocmite după data de 1 iulie cu pacienți cu simptome neurologice, insuficiență renală acută sau sindromul Guillain-Barre ce fuseseră internați sau eliberați din spital a scos la iveală 21 de cazuri, dintre care 12 decese. 19 din 21 erau bărbați trecuți de 50 de ani, mulți cu diabet, boli de inimă sau tensiune arterială ridicată. Pacienții aveau poveşti asemănătoare – totul începuse cu o stare de vomă şi greață combinată uneori cu furnicături în mâini şi alteori cu o incapacitate bruscă de a mişca muşchii feței. De aici totul progresa rapid către insuficiență renală acută şi paralizie generală, aşa că era nevoie să folosească ventilatorul şi aparatul de dializă a rinichilor.

Sosa şi-a amintit de situația gravă creată cu trei ani înainte de SARS – sindromul acut respirator – un virus necunoscut până atunci care apăruse în sudul Asiei şi apoi se răspândise în toată, lumea infectând 8.000 de oameni şi omorând 750, mulți dintre ei asistenți medicali. Se confruntau oare şi acum în Panama cu un virus mortal?

Sosa a spus în cadrul întâlnirii că este nevoie urgent de inițierea unor investigații complexe. Ceilalți colegi au fost de acord şi Sosa a fost numit şeful echipei însărcinate cu găsirea misteriosului „asasin“. După studierea tratatelor medicale, Sosa i-a dat dreptate lui Benzadon. Cele două variante posibile erau: un nou virus sau otrăvire în masă.

La cererea echipei lui Sosa, spitalul a creat o zonă de carantină cu 42 de paturi completate cu ventilatoare, aparate pentru dializă şi echipament pentru terapie intensivă. Toți pacienții cu enigmaticele simptome au fost transferați în acest spațiu.

Sâmbătă, 30 septembrie, Sosa l-a chemat pe prietenul său doctorul Jorge Motta, directorul general al Gorgas Memorial Institute, şi i-a spus despre mostrele de sânge, urină şi lichid cerebral-spinal care urmau să ajungă în curând în laboratorul său de cercetare, celebru în Panama.

La Washington, în timpul unei întruniri internaționale, ministrul sănătății din Panama, doctorul Camilo Alleyne, fusese alertat despre izbucnirea bolii şi se întorsese de urgență în țară. Duminică noapte, el s-a întâlnit cu Sosa, Motta şi alți specialişti, inclusiv un reputat epidemiologist, şeful Complejo Hospitalario Metropolitano şi directorul CSS. După ce a auzit detalii, Alleyne a decis să informeze agențiile internaționale şi să îi prevină pe panamezi prin intermediul presei.

Știrea a captat atenția populației, iar Sosa a ajuns o figură cunoscută în toată țara. Nu conducea doar investigația, ci prezenta şi noutăți în fiecare seară la televizor. Noaptea cădea în pat rupt de oboseală şi a doua zi de dimineață o lua de la capăt.

Într-o sală de urgență
instalată la etajul al nouălea al spitalului Complejo Hospitalario Metropolitano, doctorii cercetau rezultatele analizelor. Centrul pentru cercetarea bolilor (CDC) din Atlanta a trimis doi dintre specialiştii cei mai buni – dr. Joshua Schier, medic toxicolog, şi dr. Jim Sejvar, specializat în infecții neurologice – pentru a ajuta doctorii din Panama.

Între timp, numărul de bolnavi a continuat să crească, într-un ritm alert, cu două-trei noi cazuri pe zi. Simptomele pacienților erau oribile şi se agravau rapid. Giselle Rodriguez, de 32 de ani, medic specialist în boli interne, era doctorul responsabil pentru zona de carantină. Primise o sarcină dificilă. Inima unui pacient putea să bată periculos de repede şi apoi să înregistreze un ritm anormal de încet. Tensiunea arterială urca la limita de sus, pentru ca apoi să plonjeze în cealaltă extremă. Aceste schimbări bruşte ale semnelor vitale făceau imposibilă stabilizarea pacienților cu medicația obişnuită. Mai ales că mulți dintre ei erau conectați la ventilatoare sau aparate de dializă.

Un bărbat în vârstă de 75 de ani din salon a înduioșat-o pe Rodriguez după ce i-a vorbit despre istoricul său medical. Brusc, însă, nu a mai fost capabil să vorbească, apoi a paralizat, a intrat în comă şi a murit. Rodriguez a ieșit imediat în holul spitalului şi a izbucnit în lacrimi, cuprinsă de furie şi frustrare.

Cu gândul la SARS, Sosa şi echipa lui au denumit situația cu care se confruntau PIRA, un acronim spaniol pentru paralizie şi insuficiență renală acută. Nu după mult timp, a fost clar că nu se confruntau cu o epidemie de tipul SARS. Membrii familiilor şi prietenii apropiați nu erau afectați şi nici asistenții medicali. Cazurile au apărut spontan, iar majoritatea pacienților erau înscrişi în CSS – sistemul de asigurare medicală de stat –, care acoperea 60% din populația țării. Chiar şi tatăl lui Aron Benzadon obişnuia să folosească serviciile CSS, pentru că medicația şi consultațiile erau gratuite.

Testele de sânge, urină şi lichid spinal-cerebral nu au dezvăluit niciun indiciu al infecției. Trebuia să fie vorba de otrăvire.

Epidemiologiştii de teren
au fost trimişi la casele pacienților pentru a lua mostre de apă şi pământ şi pentru a căuta, prin frigidere, şifoniere şi dulapuri, medicamente, mâncare, băuturi sau pastile care ar fi putut indica ceva relevant. Analiza raporturilor medicale a scos la iveală un tipar interesant. 77% din primele cazuri de îmbolnăvire primiseră o rețetă cu Lisinopril, un medicament ce trata tensiunea arterială şi blocajul inimii. CSS adăugase acest medicament pe lista sa în aprilie. Lisinopril nu fusese cauza pentru 20% din cazuri, dar perioada se potrivea. Sosa şi restul doctorilor au trimis cutiile de Lisinopril ale unor pacienți pentru testare, dar, spre mirarea tuturor, rezultatele au indicat lipsa oricăror urme de contaminare. Alt element comun în istoricul medical al pacienților era un sirop de tuse fără zahăr, produs într-o fabrică CSS şi disponibil doar cu prescripție. Totuşi, Sosa şi epidemiologiştii au considerat că nu are cum să fie elementul declanşator al bolii, pentru că doar o treime din pacienți îl menționaseră în fişele medicale sau îşi amintiseră că-l folosiseră. Mai târziu, când jumătate din specialiştii trimişi pe teren au adus sticluțele cu sirop de tuse colectate în primele 18 case „percheziționate“, Sosa a devenit suspicios. S-a uitat încă o dată pe fişele medicale cu multă atenție. Situația unui pacient s-a dovedit un punct de referință. Era un bărbat de 58 de ani care era atât de afectat de paralizie, încât nu mai putea să mişte decât un deget. Cu 40 de zile înainte, fusese internat în spital pentru atac de cord, dar fără simptomele tipice pentru PIRA. Având trei artere cardiace blocate de o boală de inimă, a trebuit să fie înscris pe o listă de operații bypass şi ținut în spital în aşteptarea intervenției. Cardiologul lui i-a prescris Lisinopril pentru a-i ajuta inima să pompeze sânge într-un mod mai eficient. După câteva zile, a dezvoltat o tuse uscată, un efect secundar al medicamentului, şi i s-a prescris siro-pul de tuse produs de CSS cu un dozaj de trei linguri pe zi. Zece zile mai târziu, bărbatul urina cu dificultate şi a fost găsit leşinat în baia spitalului din pricina slăbirii muşchilor picioarelor. Un simptom clasic pentru PIRA.

Un progres hotărâtor a survenit la scurt timp după aceea, când un coleg de-al lui Sosa de la un spital privat l-a sunat ca să-i spună că are internat un pacient nou diagnosticat cu PIRA. Până în acel moment, toți pacienții erau conectați într-un fel sau altul la sistemul CSS. Pacientul nou era o persoană înstărită, înscrisă în sistemul privat de sănătate. Sosa a mers cu maşina până la spitalul privat pentru a-l intervieva pe bătrânul de 85 de ani. A aflat că acesta îşi schimbase medicația pentru tensiunea arterială în urmă cu o lună cu Lisinopril, iar după câteva zile doctorul i-a prescris ceva pentru gât pentru că tuşea. „Ce medicament?“ a întrebat Sosa, convins că acest om bogat nu a primit un produs obişnuit de tipul CSS. Bătrânul a făcut însă o confesiune surprinzătoare: „De fapt, nu am vrut să folosesc un produs scump, aşa că am rugat-o pe femeia de serviciu să completeze rețeta de la doctor la farmacia CSS“. Inima lui Sosa bătea cu putere. „Mai ai sticla cu sirop?“, a întrebat el. „E aici“, a răspuns pacientul, arătând spre un sertar de lângă pat. Sosa a scos produsul CSS cu etichetă portocalie şi sirop roz. Realizând că a rezolvat în sfârşit cazul, a sunat-o pe Giselle Rodriguez şi i-a spus: „Caută siropul de tuse şi adună cât mai multe sticle“. Rodriguez a găsit la pacienți trei recipiente şi le-a cerut oficialilor CDC să le trimită cu avionul către Atlanta, pentru a fi testate.

Laboratoarele CDC au primit sticlele pe 10 octombrie. În aceeaşi zi, Elias Benzadon a murit, la 94 de zile de la internarea sa în spital. Cei doi pacienți care l-au direcționat pe Sosa către siropul de tuse s-au simțit din ce în ce mai rău şi, după puțin timp, au murit şi ei.

În următoarea zi, Sosa se afla la o conferință de presă, când lui Jim Sejvar de la CDC i-a sunat telefonul. Sosa l-a văzut citind mesajul şi strâmbându-se imediat. Sejvar a întors ecranul mobilului cu şocantul mesaj către Sosa: Siropul de tuse conține 8% DEG. Siropul era contaminat cu dietilenglicol, un solvent industrial otrăvitor care afectează funcționarea celulelor şi este toxic mai ales pentru ficat şi rinichi. Numărul otrăvirilor depistate a conti-nuat să urce. Calculul final a indicat 182 de cazuri de otrăvire, dintre care 121 au decedat. Peste 600 de alte cazuri nu au putut fi confirmate din pricina dovezilor insuficiente sau descoperirilor neconcludente, iar alte otrăviri nu au fost recunoscute oficial. 30.000 de sticle cu sirop de tuse au fost retrase de pe piață şi alte 230.000 din depozitul fabricii au fost distruse. O investigație a scos la iveală o rețea complexă de transport şi distribuție de ingrediente farmaceutice neprelucrate, care lega un produs infestat cu DEG din China cu o companie care nu avea licență să producă sau să vândă ingrediente farmaceutice. Cu un conținut de 99,5% glicerină pură, un lubrifiant uşor folosit la scară largă în industria farmaceutică pentru a face produsele mai uşor de înghițit, 46 de barili infestați au fost vânduți unui distribuitor din Spania, în 2003. Firma spaniolă le-a revândut unui distribuitor de chimicale din Panama. În 2006, CSS a cumpărat substanța în cauză şi, crezând că este glicerină pură, a folosit-o ca substanță de bază în procesul de preparare a 260.000 de sticle cu sirop.

„La fiecare etapă în parte, nimeni nu a testat chimicalele, pentru a verifica dacă e chiar glicerină pură“, a spus Dimas Guevara, un fost procuror care a fost desemnat avocatul acuzării în toamna lui 2006. Până acum, s-au emis sentințe judecătoreşti împotriva a 16 panamezi implicați în obținerea şi distribuția substanței toxice. Laboratorul CSS a fost închis. Procese civile şi penale sunt în derulare. Deocamdată, nimeni din China nu a fost condamnat pentru prepararea şi vânzarea ingredientelor farmaceutice infestate.

În mai 2007, Federația Americană pentru Administrarea Alimentelor şi Medicamentelor a emis o atenționare la nivel internațional către firmele de producție, aprovizionare şi distribuție din sistemul de sănătate cu privire la testarea a glicerinei şi a glicolului importate din China.

Multe victime continuă să sufere din pricina PIRA. Profesoara Estela Newton, de 37 de ani, a consumat sirop de tuse după ce a făcut chimioterapie pentru lupus. Acum nu mai vede bine cu un ochi şi funcționarea rinichilor ei trebuie monitorizată regulat.

Lui Aron Benzadon, tragedia morții tatălui său încă îi umple ochii de lacrimi. După ce cazul a fost rezolvat, Aron a cercetat fişa medicală a tatălui său şi l-a întrebat pe doctorul lui dacă i-a prescris Lisinopril şi sirop de tuse. Răspunsul a fost afirmativ. Tatăl său nu bănuise că e important şi aruncase flaconul după ce-l consumase. Nu s-a gândit că trebuie să-i spună ceva fiului său despre asta.

Curând după rezolvarea situației, Nestor Sosa a acceptat un post la Centrul American de pregătire pentru influența pandemiilor.

Vote it up
18
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza