Minte de inventator

Ne minunăm de ceea ce realizează – iată şi cum ajung să uimească lumea
 

Thomas Edison spunea:
„Ca să inventezi, ai nevoie de două lucruri: o imaginație bogată şi un teanc de vechituri“. În cazul canadianului Mike Kelly, a mai fost nevoie și de un viscol.

Era o zi rece de iarnă din 1986, când nici Kelly, nici ștergătoarele sale de parbriz și nici cariera sa nu prezentau prea mare stabilitate. Ningea şi gheața se prinsese de lamele ştergătoarelor. Kelly a scos capul pe geam şi a întins mâna, încercând să scuture gheața. Din cauză că și-a abătut atenția de la drum, era să intre în parapet.

Când a ajuns acasă, Kelly, care era director de vânzări, s-a întrebat cum ar putea să îndepărteze gheața de pe ştergătoare doar acționând un întrerupător din interiorul maşinii.

Acasă, în garaj, a lipit cu bandă izolatoare un aparat electric de masaj pentru spate de ştergătorul cu pricina şi apoi l-a conectat la priză pentru a-l face să vibreze. „Încercam să simulez ceea ce făcusem manual“, spune Kelly. Dar aparatul de masaj era prea puternic. „Era să-mi rupă ştergătoarele în două“, îşi aduce el aminte.

După 16 ani şi după proiectarea a mai mult de 100 de prototipuri, aparatul de îndepărtat gheața de pe ştergătoare prin vibrații, inventat de Kelly, a avut succes pe piață. Versiunea industrială a produsului este comercializată în prezent în industria de camioane, iar o versiune pentru consumatori poate fi achiziționată de la reprezentanțele Ford. Mecanismul cu vibrații (Shaker), un cilindru mic cu dimensiuni de 2,5 centimetri, se fixează cu cleme de un braț al ştergătorului şi este alcătuit dintr-un motor, o sarcină neechilibrată şi un comutator, pentru a fi manevrat din interiorul vehiculului. Prin activarea motorului, greutatea se roteşte, ceea ce face ca ştergătorul să vibreze şi, ca urmare, gheața să se desprindă.

Acestea sunt mecanismele interne ale aparatului. Dar ce se poate spune despre cele ale inventatorului? Pe Kelly l-au inspirat probabilitatea de a avea un accident şi provocarea de a rezolva o problemă. El a început experimentele cu „un teanc de vechituri“, la care a adăugat și imaginația.

Ce anume stârneşte această imaginație şi declanşează mecanismele în mintea inventatorilor? Iată cinci feluri în care gândesc ei:

1 Se întreabă mereu „ce ar fi dacă?“

Impulsul de a inventa îşi are rădăcinile într-o fire neliniştită, în nevoia de a experimenta doar pentru a vedea rezultatul. Aşa a fost şi pentru Willard Boyle, membru al Panteonului Cana- dian de Știință şi Inginerie (Canadian Science and Enginering Hall of Fame), care, în timp ce se afla în laboratoarele Bell din New Jersey, în 1969, a proiectat împreună cu George Smith „dispozitivul cu cuplaj de sarcină“. Acest cip fotosensibil, care poate stoca şi reproduce imagini, a ajuns să aibă aplicații în toate domeniile, de la aparatele foto digitale la telescopul Hubble.

Boyle s-a întrebat «Ce-ar fi dacă?» încă de mic copil, pe când locuia în nordul Quebecului. Într-o zi, când avea 12 ani, asculta la un radio cu baterii şi dorea o recepție mai bună a semnalului. Atunci s-a gândit: Ce-ar fi dacă aş trage o sârmă de la radio la linia de telefon? Rezultatul: pe lângă o recepție mai bună, uneori la radio se puteau intercepta conversații telefonice din oraș.

Pentru Boyle, drumul de la acest experiment la cariera de fizician este limpede: „Este vorba despre o viață trăită cu simțul curiozității.“

Pe vremea copilăriei sale
trăite în Winnipeg, Brad Caruk avea acelaşi imbold de a testa, aceeaşi nevoie de a cunoaşte. Ce-ar fi dacă ar combina un soldățel cu o jucărie jeep, cu un motor de ceas, cu un senzor de infraroşu, cu un deschizător de conserve, cu un cârlig şi cu o undiță? Rezultatul a fost un scenariu de război animat. Când a crescut, Caruk a devenit specialist în animații pe calculator, punând bazele companiei Digital Pictureworks la 23 de ani. Mai târziu, a devenit partener al companiei SideTrack Technologies, unde a proiectat o metodă de a viziona reclame publicitare în mişcare pe pereții tunelelor întunecate de metrou: au fost folosite lumini sensibile la mişcare pentru a ilumina o serie de imagini statice când trecea metroul. Reclamele sunt create în prezent folosind mai multe bare luminoase cu LED-uri intermitente, iar SideTrack are contracte cu companii de transport subteran din Boston până în Brazilia.

2 Îi încântă procesul în sine

Poate dura ani până se culeg roadele unei invenții. De aceea inventatorii trebuie să deprindă abilitatea de a amâna momentul în care vor primi recompensele. Pe de altă parte, deşi o invenție realizată este în sine recompensa maximă, mulțumirea inventatorilor este constantă. „La fiecare pas, ajungi să spui: Evrika!“, spune Anina Sakaguchi, absolventă a Universității din Guelph în inginerie biologică şi în prezent masterandă în ingineria mediului la Universitatea din Toronto.

La Guelph, Sakaguchi a făcut parte din echipa de studenți care a câştigat Concursul de Proiectare Dyson din Canada, pentru construirea unui sistem inovator de frâne pentru bicicletă, care să funcționeze cu ajutorul unei singure mâini. Publicul vede produsul finit, dar pe mine mă interesează cum ajungi acolo“, spune Sakaguchi. „Fiecare răspuns duce la alte întrebări, şi asta mi se pare interesant.“

„Faptul că procesul în sine al descoperirii reprezintă o recompensă dezvăluie un punct-cheie al modului în care gândesc inventatorii“, consideră Marilyn Jones-Gotman, profesor la Institutului Neurologic din Montreal. „Dacă ai o natură curioasă“, spune ea, „călătoria este cel puțin la fel de mulțumitoare ca şi atingerea destinației finale“.

3 Văd lumea cu ochi de copil

În fața unei oale şi a unei linguri de lemn te gândeşti la prepararea unei supe, însă un copil poate vedea un instrument muzical. „Copilul care loveşte în oală este în esență un inventator“, spune Mark Ellwood, fost director al Societății Inventatorilor din Canada. „Așa fac și inventatorii“, spune el. „Văd posibilități noi şi sunt neconvenționali.“

El spune că inventatorii trebuie să găsească un echilibru între logică şi intelect, având în acelaşi timp vederi largi. Adică să gândească exact ca un copil: „Ei nu-şi pun obstacole în gândire. Pentru inventatori, gândirea nonconformistă este ca şi cum ai colora dincolo de conturul desenului“, spune Ellwood. „Aici intervine adevărata creativitate.“

4 Inventatorii sunt visători

Sunt inventatorii mai creativi decât noi ceilalți? „Nu neapărat“, spune cercetătorul în psihologie Robert Epstein, aflat la un schimb de experiență la Universitatea din California, San Diego şi fost redactor al unei reviste de psihologie. Multora dintre noi ne trec prin cap idei fascinante şi chiar cu potențial comercial, „însă inventatorii îşi asumă riscuri“, spune Epstein. „Ei tratează cu atenție acele idei, vorbesc despre ele şi acționează în funcție de ele. În esență, inventatorii sunt niște visători, care chiar încearcă să-şi pună visele în aplicare. Deși de la o anumită vârstă ni se spune să nu mai visăm, inventatorii nu se opresc niciodată din visare şi acordă multă atenție viselor pe care le au“, spune el.

Aceasta poate însemna că există o armonie între tine şi ideile ciudate preluate direct din vise şi că vrei să le explo-rezi. Epstein descrie o metodă folosită de Thomas Edison, care obişnuia să stea pe scaun cu nişte rulmenți cu bile în mână încercând să adoarmă. Imediat intra în „starea hipnagogică“, între starea de veghe şi somn, când mulți oameni au halucinații vizuale şi auditive. Când ajungea să fie suficient de relaxat, Edison scăpa rulmenții, se trezea şi îşi nota ideile care îi trecuseră prin cap în acea stare.

Mike Kelly doarme cu un pix lângă pernă şi adesea se trezeşte cu idei pe care și le notează. „Unele revizuiri ale aparatului de îndepărtare a gheții de pe ştergătoare, inclusiv modul de ataşare de brațul ştergătorului, mi-au venit în somn, când gândurile încep să invadeze subconştientul“, explică el.

„Orice persoană creativă, fie că este inventator, pictor, scriitor sau altceva, este un visător într-un sens mai larg“, spune fizicianul Willard Boyle. „Visele trebuie să se bazeze pe realitate, dar este nevoie în egală măsură și de o doză de speranță că societatea va reacționa. Trebuie întotdeauna să ai speranță şi o gândire pozitivă“, mai crede Boyle.

5 Nu se lasădescurajați

„Invențiile pot fi o cale solitară, una care cere «încredere în propriul intelect»“, spune Jones-Gotman.

Când Kelly a obținut prototipul brut al aparatului Shaker, a organizat întâlniri cu cinci fabricanți de echipamente pentru autovehicule. Îşi aduce aminte că la una dintre întâlniri un reprezentant a izbucnit în râs în timpul prezentării: „Acest lucru m-a motivat foarte tare“.

James Dyson s-a hotărât să inventeze aspiratorul de curățat, care acum îi poartă numele, numai după ce a fost refuzat de producătorii mari de aspiratoare. I-au trebuit cinci ani şi 5.127 de prototipuri.

Tehnologia „SideTrack“ pentru reclamele din tunelurile de metrou îşi are rădăcinile în perioada când Walker, partenerul lui Caruk, lucra la departamentul de marketing al unei companii aerospațiale. Pe când mergea cu metroul în Paris, uitându-se prin întuneric la tunelul gol, lui Walker i-a venit o idee: „Ce-ar fi dacă am pune pe pereți mai multe imagini şi metroul ar trece pe lângă ele cu o viteză corespunzătoare? Oare am putea obține imagini animate, ca într-o carte cu desene pentru copii?“ Walker şi Caruk îşi amintesc de primul lor „test real cu care au ieşit în lume“. Au imprimat 75 de postere şi le-au fixat pe stâlpi, pe care i-au bătut cu ciocanul în pământ, pe marginea bulevardului Winnipeg. Trecând pe drum cu o camionetă cu uşa laterală deschisă şi cu lămpile stroboscopice aprinse, au filmat posterele. Au obținut un filmuleț animat: ideea funcționa.

„Era antrenant și motivant – exact sentimentele de care se agață inventatorii“, explică Walker.

Vote it up
133
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza