Micki și-a dat viața pentru mine

 

Un prieten adevărat e în stare să-și dea viața pentru tine, așa cum mi s-a întâmplat mie acum câțiva ani, când mi-am pierdut prietenul cel mai drag. Eram micuță, cam de șapte ani. Obișnuiam să mă plimb prin pădurea din spatele casei bunicilor, care își făceau mereu griji să nu pățesc ceva. Nu-și dădeau seama că eu nu eram singură. Eram cu cel mai devotat, iubitor și curajos cățeluș. Mirosul era încântător, aerul de munte – pur și curat. Mă aflam în apropierea unui râu cu apa limpede. Mică și naivă cum eram, nu-mi dădeam seama în ce pericol eram, avântându-mă așa departe de casă, în inima pădurii. Se pare că un ursuleț mă urmase și, odată cu el, și mama lui, o ursoaică înfiorătoare care vroia să-și apere puii cu disperare. Micki, cătelușul meu, căci așa se numea, mi-a luat apărarea, sărind la ursoaică pentru ca eu să am timp să fug. Și așa am și făcut. Alergam și cred că a fost norocul meu de am nimerit exact drumul spre casa bunicilor. În cele din urmă, Micki m-a ajuns, fiind plin de sânge și rănit. Totuși, era lângă mine să mă ajute. În cele din urmă, am ajuns acasă, unde Micki și-a dat ultima suflare. Nu voi mai avea niciodată un prieten așa de bun ca el.

Vote it up
54
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza