MĂ AUZI?

 

În urmă cu câţiva ani,
am început să nu mai aud bine. Medicul ORL-list mi-a spus că singura soluţie ar fi o intervenţie chirurgicală. Zis şi făcut. M-am prezentat la operaţie. După intervenţie m-am trezit în salonul de reanimare auzind destul de clar o discuţie care se purta între două asistente:

– Ce facem? Îi scade pulsul şi nu ştiu unde-i doctorul, a spus una dintre ele.

Apoi am auzit:

– Vai, nu mai are puls!

Am închis ochii, gâdindu-mă că o să am un drum lung de parcurs, nu înainte de a observa cum asistenta îmi pune o lumânare la capul patului.

Dimineaţa, m-am trezit crezând că totul nu a fost decât un vis urât. I-am povestit însă asistentei dialogul de coşmar pe care mi se păruse că l-am auzit în salon cu o seară înainte. Nu mică mi-a fost mirarea să aflu că totul fusese realitate: şi „dispariţia“ pulsului, şi lumânarea de la capul patului. Numai că nu era vorba despre mine, ci despre pacientul poziţionat cap în cap cu mine în sala de reanimare. Chiar dacă mă bucuram că aud din nou, aş fi preferat să nu fie acelea primele cuvinte!

Vote it up
1
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza