MIAM MIAM

 

Știi ce mănânci?
Sunt multe dezbateri despre alimentație. Putem avea încredere în procesele și produsele folosite de industria alimentară? Cum să decodificăm etichetele de pe produse și cum să luăm decizii în cunoștință de cauză? Reader’s Digest analizează alimentele de bază pentru a descoperi adevăratele riscuri și a stabili ce se ascunde de fapt în farfurii!

P
ui injectat, mercur în pește, boala vacii nebune, pandemia de gripă aviară... Iată cu ce vești s-au confruntat consumatorii, de-a lungul ultimilor ani, în diferite zone ale lumii. Vești ce se tranformă în dileme, odată ajunși în fața rafturilor din magazine și în motive de îngrijorare asupra a ceea ce punem în farfurie.

Am cercetat faptele și am consultat experții pentru a afla noutățile de pe frontul industriei alimentare și pentru a putea distinge între fapte și alarme false. Vestea bună este că putem mânca liniștiți, atâta timp cât respectăm câteva reguli simple și evităm capcanele.

Siropul de glucoză-fructoză sau de ce e așa de bun sucul

Siropul de glucoză-fructoză este de fapt un sirop de porumb bogat în fructoză, sintetizat industrial. Fiind un extract de amidon, este un îndulcitor puternic și mult mai ieftin decât zahărul obișnuit, folosit foarte des în produsele procesate, mai ales în sucuri.

Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, spune însă că acest sirop ar trebui evitat. „Fructoza industrială duce la creșterea nivelului de trigliceride din sânge și favorizează obezitatea și apariția bolilor cardiovasculare. Consumarea fructozei numai din fructe nu produce aceste efecte adverse“, afirmă specialistul. Fii foarte atent: uneori, pe etichetă, scrie doar sirop de glucoză, ceea ce denotă o inscripționare incompletă și neconformă.

Reputația nu prea dulce a îndulcitorilor artificiali

Zaharina, acesulfamul-k, ciclamatul de sodiu, aspartamul, sucraloza: îndulcitori artificiali care oferă gustul de zahăr fără zahăr. Aceste substanțe sunt secretul din spatele etichetelor de pe produsele „light“ și, în mod sigur, trezesc suspiciuni, fiind acuzate mereu de posibile efecte nocive.

Prof. dr. Dan Cheta, nutriționist și director de cercetare-dezvoltare la Institutul de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice „Nicolae Păulescu“, spune că îndulcitorii artificiali, în ciuda tuturor acuzațiilor vehiculate, au și efecte pozitive. „Reduc consumul de calorii și previn cariile, printre altele. Chiar sunt recomandați diabeticilor. Nu trebuie consumați însă în cantități mari. Ca la orice aliment, și aici trebuie moderație.“

Capcana din dulciuri: grăsimi hidrogenate

Profesorul Gheorghe Mencinicopschi este foarte categoric: grăsimile hidrogenate sunt periculoase pentru sănătatea ta. „Sunt aterogene și provoacă boli cardiovasculare și cancerigene. Dacă vezi mențiunea grăsimi hidrogenate pe eticheta unui produs, ar fi bine să nu-l cumperi“, afirmă specialistul. Aceste grăsimi provin dintr-un proces industrial de solidificare a uleiurilor, ceea ce produce acizi grași de tip trans, iar aceștia sunt dăunători. Printre altele, ei multiplică riscul apariției cancerului de sân. Din acest motiv, nivelul acceptat de grăsimi artificiale de tip trans a fost chiar reglementat sau interzis în unele țări. Mai puțin însă în România, unde el se regăsește pe etichetele celor mai multe dulciuri.

Ce carne să consumăm?

Carnea, în general, este o sursă bună de proteine, care ajută la refacerea țesuturilor, precum și de vitamina B12 și fier, susțin nutriționiștii, fiind absolut necesară la creșterea și dezvoltarea copiilor. Dar carnea din galantare nu e la fel ca cea a animalelor crescute de bunici la țară. „Pe lângă faptul că nu a crescut în aer liber, puiul industrial, de exemplu, e injectat după sacrificare cu o saramură, ce conține apă, sare, polifosfați, glutamat monosodic, caragenan – un polizaharid ce reține apa și o gelifică. Puiul devine un fel de salam, iar cantitatea de apă din el se dublează. Se mențin astfel culoarea frumoasă, aspectul lucios, atrăgător, și se oferă un termen de valabilitate mare“, afirmă prof. Mencinicopschi. Într-un top al tipurilor de carne sănătoasă, expertul pune pe primul loc peștele, curcanul și puiul obținuți prin metode ecologice, mânzatul de vită și carnea slabă de porc.

Dar și peștele e vinovat…

În ciuda beneficiilor nutriționale, cele mai mari specii de pește marin, cele din vârful lanțului trofic (tonul, rechinul, peștele-spadă...), pot fi contaminate cu metale grele, cum ar fi metilmercurul. „Este contraindicat consumul de ton și pește-spadă în cazul femeilor însărcinate, care alăptează sau în cazul copiilor mici. „în România, după recoltarea peștelui, nimeni nu controlează dacă acesta e bun sau nu de consum“, spune prof. Mencinicopschi. „Organoleptic, el corespunde, dar nimeni nu știe ce ascunde“. Pe de altă parte, ar fi absurd să renunțăm la toate beneficiile consumării de pește: iod, seleniu, omega 3, vitaminele D și B12! Tocmai de aceea, specialiștii recomandă consumul de pește de apă dulce, cum ar fi păstrăvul, carasul sau crapul - dar nu de Dunăre, fluviul fiind poluat-, precum și cel al somonului de crescătorie din țările nordice.

Pesticidele: faceți loc pentru alimentele organice

Este oficial: 49,5% din fructe și legume și 27,2% din cerealele care se vând în Europa conțin pesticide. Anul trecut, Comisia Europeană a fixat nivelurile de pesticide admise în alimente. Totuși, multe alte institute de profil din Europa, inclusiv Institutul de Cercetări Alimentare din România, consideră că pragurile sunt prea înalte. Asta nu înseamnă că ar trebui să renunți la fructe și legume ca să te protejezi de pesticide: ar fi de preferat totuși să alegi produsele etichetate drept „provenite din agricultură organică“. Prof. Mencinicopschi avertizează: „Pesticidele sunt perturbatori hormonali, iar problema nu apare imediat după consum, ci pe termen mediu și lung. Ele cresc riscul apariției diferitelor forme de cancer, în special a celor pe bază hormonală“.

Sarea: prieten sau dușman

„Sarea în bucate“, că e sau nu de poveste, e sănătoasă numai dacă porția zilnică nu depășește cinci-șase grame, conform nutriționiștilor. Cercetătorii avertizează însă asupra practicilor unor producători, care folosesc prea multă sare pentru a intensifica aroma produselor sau, datorită calității sării de a reține apă, pentru a spori greutatea produselor. Sarea pe care o adăugăm în mâncare înseamnă până la 20% din ce consumăm și, în plus, furnizează iodul, care este esențial pentru dezvoltarea copiilor. Sarea din industria de procesare a alimentelor, care nu conține iod, reprezintă 80% din consumul nostru de sare.

Și cu cât alimentele sunt mai procesate, precum mezelurile, conservele sau afumăturile, cu atât conțin mai multă sare. Rezultatul este că absorbim aproximativ 8,5 grame de sare pe zi, potrivit unor studii citate de Reader’s Digest Canada
, fapt ce favorizează apariția unor afecțiuni grave ca hipertensiunea arterială, insuficiența cardiacă, osteoporoza, accidentele vasculare și bolile de rinichi. Asta nu înseamnă că trebuie să aruncăm solnița: nu uita că, deși o alimentație bogată în sare duce la creșterea tensiunii sângelui, sodiul este o substanță esențială pentru organism. „Dacă aveți de ales între mai multe tipuri de sare, alegeți-o pe cea de mare, care este mai bună decât cea obișnuită pentru că are un conținut de iod mai bogat și are mai multe minerale“, spune medicul nutriționist Corina Zugravu, pentru Evenimentul Zilei.

Cu ce ulei prăjim?

Uleiul de palmier nehidrogenat, obținut din fructul de palmier, nu din sâmbure, este cel mai bun la prăjit și la preparea termică a alimentelor, căci este foarte rezistent, susține prof. Gheorghe Mencinicopschi. Acest ulei se află la baza materiei prime pentru o zecime din produsele alimentare din Europa (biscuiți, ciocolată, dulciuri, înghețată). În schimb, uleiul de floarea soarelui, folosit pe scară largă în industria alimentară din țara noastră, dar și de populație, este cauza pentru care majoritatea alimentelor industrializate sunt cancerigene, susține specialistul. „Nu trebuie folosit la gătit termic, ci numai la salate, căci are punctul de fumegare scăzut și se descompune“, mai spune expertul, care recomandă uleiul de rapiță și cel de măsline în locul celui de floarea-soarelui.

Atenție la marcajul

de pe ouă

Peste 90% din ouăle care se găsesc în supermarketurile din România conțin hormoni de stres și alte substanțe nocive pentru sănătate, se arată într-un articol de analiză publicat recent de cotidianul Gândul
. Totuși, pentru a ne fi mai ușor să le identificăm, reglementările europene le impun producătorilor în prezent ca, în funcție de modalitatea de recoltare, să fie marcate cu o cifră de la zero la trei. Astfel, există patru categorii de ouă care pot fi comercializate în prezent: prima cifră a codului (3, 2, 1 sau 0) prezintă calitatea oului, iar următoarele cifre reprezintă codul de producător. Dacă zero anunță ouă ecologice, iar 1 și 2 de la găini crescute la sol sau în aer liber, cele marcate cu trei provin de la păsări din sistem industrial tip baterie. Până în 2012, ouăle de tip 3 vor fi interzise.

Ionizarea: alimente iradiate?

Această tehnică de conservare constă în tratarea alimentelor cu raze de radiații pentru a elimina bacteriile și paraziții, pentru a preveni germinarea sau coacerea fructelor sau legumelor. „Radiațiile ionizante creează radicali liberi, care peroxidează grăsimile din alimente, le râncezesc. O grăsime peroxidată e cancerigenă“, afirmă directorul ICA. Cu toate acestea, toate agențiile de sănătate din Europa inclusiv Organizația Mondială a Sănătății susțin că procesul este sigur și că modifică nutrienții din alimente mai puțin decât alți conservanți. Sunt puține produse tratate în acest mod: ierburi aromatice, condimente, ceapă, usturoi, fructe uscate, legume, carne și măruntaie sau creveți.

Produsele iradiate ar trebui să fie ușor de identificat, întrucât pe ambalajul lor ar trebui menționat, conform legii, „tratat prin ionizare“ sau „tratat cu radiații ionizante“. Din nefericire, în România, cele mai multe magazine „omit“ acest avertisment!

Dacă stai să analizezi cu atenție
ce ai în farfurie, te ia cu fiori, dar cel mai bine este să fii precaut. După cum a spus și Paracelsus, doctorul și alchimistul elvețian din secolul al XVI-lea: „Totul este otravă, nimic nu este otravă, dar cantitatea poate fi otrăvitoare“.

Dacă mănânci cu măsură, ai o alimentație variată, ești atent la etichetele produselor și consumi mai ales alimente proaspete, specifice sezonului, nu numai că vei evita riscurile de a te îmbolnăvi, dar te vei simți și mai bine.

Vote it up
20
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza