Leonardo DiCaprio, mai mult decat un actor

La lansarea filmului Shutter Island, interviu exclusiv cu actorul care vrea sa salveze planeta
 

<p>De cand a devenit tanarul idol de la Hollywood, gratie filmului Titanic, marele succes de casa al regizorului James Cameron din 1997, nu exista femeie de pe planeta care sa nu viseze la ochii lui de clestar si la sarmul lui masculin. Fiul unei secretare de origine germana si al unui distribuitor de benzi desenate italo-american, DiCaprio a stiut sa profite de propria celebritate, construindu-si una dintre cele mai solide cariere din cinematografia contemporana. A dat greutate prin prestatia sa unor numeroase filme, care i-au adus multe premii, printre care trei nominalizari la Oscar si un Glob de Aur.

Fascinatia pe care o starneste in randurile publicului a pus-o in slujba unei cauze bune: lupta pentru salvarea mediului inconjurator. El este naratorul documentarului Ceasul al unsprezecelea si administratorul ECO-SITE, un website care isi propune sa-i faca pe oameni sa realizeze iminenta incalzirii globale. Desi ar putea sa nu faca nimic altceva decat sa se bucure de averea pe care a castigat-o, DiCaprio continua sa lucreze intens in industria filmului, sprijinind proiecte de calitate care fara el ar avea dificultati in obtinerea finantarii. Cel mai recent film al sau, Shutter Island, este al patrulea pe care l-a turnat cu legendarul regizor Martin Scorsese. Filmul se bazeaza pe romanul omonim al lui Dennis Lehane, autor ale carui romane au inspirat si filmele Misterele Fluviului si Disparuta fara urma. Actiunea din Shutter Island se petrece in 1954, iar DiCaprio interpreteaza rolul unui detectiv trimis pe o insula izolata, pentru a investiga disparitia unui pacient dintr-un spital psihiatric tenebros. Odata ajuns aici, situatia devine periculoasa, iar intoarcerea sa pe continent este impiedicata de un uragan.

Cordial, cum ii sta in fire, DiCaprio a primit echipa de la Selecciones, editia mexicana a Reader's Digest, intr-o dimineata calda, in apartamentul sau de la Hotelul Mandarin Oriental din cartierul londonez Hyde Park. Actorul, care marturiseste ca este fascinat de filme, nu venise insa la odihna, ci ca sa lucreze la turnarea ultimului film al lui Christopher Nolan, Inceputul (Inception), un thriller science fiction cu alte staruri de prima mana: Michael Caine, Ellen Page si Marion Cotillard.

RD: Ce va atrage la Scorsese, pe care l-ati ales de multe ori ca regizor?
LD: As pune intrebarea invers si as incerca sa descopar ce vede el in mine care sa il determine sa ma aleaga frecvent ca actor. Adevarul este ca nu stiu. Pot spune ca la ora actuala Scorsese este cel mai bun regizor din lume.  A avea posibilitatea sa lucrezi cu cineva de la care ai atatea de invatat este un privilegiu pentru orice actor. Fiecare film pe care il facem impreuna ma ajuta sa cunosc mai bine istoria cinematografiei.

RD: El este cel care va cauta sau ii faceti si dumneavoastra propuneri?
LD: Si una, si alta. De pilda, Bandele din New York a fost un proiect la care lucra de 20 de ani, dar nu reusise sa gaseasca finantare. L-am abordat, deoarece eram foarte interesat, si asa am facut rost de bani pentru film. Apoi a venit Aviatorul. Lucrasem opt ani cu Michael Mann la scenariu. Dar, cand a fost gata, Mann, care tocmai termina de turnat Ali, nu mai avea chef sa faca film biografic. M-a intrebat cine voiam sa fie regizor. I-am spus ca Scorsese. Lui Marty (n.r.: Scorsese) i-au placut elementele psihologice, precum si combinatia intre aviatie, Howard Hughes si lumea Hollywoodului de odinioara. Scenariul i s-a parut grozav si am lucrat iar impreuna. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta, fiindca este un film care ma umple de mandrie. Dupa aceea, el a fost cel care m-a solicitat pentru Cartita. Iar Shutter Island ne-a fost oferit amandurora simultan.

RD: In acest film jucati un personaj care face o ancheta intr-un spital psihiatric. Cum v-ati pregatit pentru tema nebuniei?
LD: Ne-am documentat despre bolile mintale si despre cum erau stabilimentele de securitate maxima pe vremea aceea. Era chiar perioada cand incepea sa se schimbe felul in care erau tratati cei cu tulburari mintale.  Pana atunci fusesera la moda lobotomiile. Ce este interesant la Shutter Island e ca actiunea se petrece intr-un moment in care acest tip de tratament era inlocuit cu medicatie. Substantele neuroleptice puternice ii lasau pe pacienti intr-o stare catatonica. In anii '50, bolnavii psihic erau tratati ca niste animale, iar spitalele psihiatrice erau infioratoare.

RD: Va afecteaza din punct de vedere emotional scenele intense?
LD: Ca sa fiu sincer, atunci cand joc scene foarte emotionale sau cand petrec o zi foarte intensa, cand lucrez mult cu emotiile sau cand dezvalui detalii intime despre un personaj, ma intorc acasa cu sentimentul ca a fost o zi strasnica. Simt ca am dat ce era mai bun din mine si, desi sunt epuizat din punct de vedere fizic, ma pot distanta de rolul pe care l-am interpretat. Cred ca, daca ar trebui sa tarasc dupa mine toata incarcatura aceea, nu as fi in stare sa ma trezesc a doua zi dimineata. E esential sa te poti deconecta, sa ai capacitatea de a pleca de pe platoul de filmare gandindu-te: "A fost o zi excelenta! Am realizat ce mi-am propus si am dat ce am mai bun".

RD: Va puteti privi filmele fara sa va torturati cu autocritica?
LD: Da, dar nu le pot privi cu aceeasi obiectivitate ca publicul, care are o privire proaspata. Eu sunt conditionat de asteptarile pe care le am fata de anumite scene. Dar e gresit  sa crezi ca actorii si cineastii au control total asupra produsului final. Rezultatul fiecarei scene este imprevizibil. De aceea, nu pot sa ma uit la filmele mele ca orice alt spectator decat dupa cativa ani. In retrospectiva, vezi lucrurile diferit. Poti vedea lucrurile in mod obiectiv.</p>

Vote it up
340
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza