Lecţii de la familia Obama despre creşterea copiilor de Paula Spencer

 

M
asa în familia Obama înseamnă mâncare sănătoasă, bune maniere şi câteodată un joc numit „Trandafiri şi spini“. Fiecare membru al familiei – pre şedintele Americii, Barack Obama, soţia lui, Michelle, şi cele două fiice, Malia Ann şi Natasha (căreia i se spune Sasha), de 11, respectiv 8 ani – povestesc pe rând o întâmplare bună şi una mai „spinoasă“ prin care au trecut în timpul zilei. Acest obicei a devenit mai simplu din ianuarie, de când tata lucrează de acasă – din Biroul Oval, amplasat la parterul Casei Albe, noul domiciliu al familiei.

Malia a înţeles repede cum stă treaba:

– Tati, ai o slujbă foarte grea, a observat ea.

Indiferent cât de stresantă a fost ziua, împărtăşirea bucuriilor şi grijilor zilnice îi ajută pe liderul lumii şi pe familia sa – la fel ca pe orice alţi părinţi şi copii – să se concentreze pe ceea ce e cu adevărat important în viaţă. În acest sens, tradiţia mesei în familia Obama reflectă o abordare practică în ceea ce priveşte creşterea copiilor cu grijă şi dragoste.

Când vine vorba să crească nişte copii fericiţi şi bine adaptaţi, pe „Tatăl Numărul 1“ şi pe „Prima Mamă“ a Americii îi laudă toată lumea. Se pare că ei le pot asigura fetelor opt lucruri esenţiale de care are nevoie orice copil, fie că locuieşte la Casa Albă sau sub alt acoperiş.

Iată care sunt aceastea:

1 Să ştie că sunt iubiţi

Copiii au nevoie cel mai mult să ştie că ocupă un loc important în viaţa părinţilor şi că sunt iubiţi profund“, spune David Elkind, doctor în psihologie şi autor al cărţii The Hurried Child (Copilul grăbit).

Membrii familiei prezidenţiale americane îşi declară iubirea prin gesturi mai mari sau mai mici. Merg pe role ţinându-se de mână. Bat palma. Sasha se cuibăreşte în poala tatălui la meciurile de fotbal ale sorei ei. Iar în prima zi de şcoală se trimit bezele în toate sensurile, chiar şi prin faţa coloanei prezidenţiale de maşini.

Amândoi părinţii sunt implicaţi activ în universul copiilor lor. Când Sasha urcă pe scenă într-un spectacol de dans sau Malia are meci de baschet, mama sau tata este acolo şi veghează. Se ştie că Prima Doamnă notează „Joacă“ în agenda ei zilnică. Îi place să aibă un rol vizibil în activitatea şcolară a fetelor şi le cunoaşte bine profesorii. „Cred că se descurcă bine la şcoală fiindcă am reuşit să menţin un echilibru. Am un program destul de încărcat, dar încă mai am timp să vin acasă şi să fac temele cu ele“, spune Prima Doamnă.

Preşedintele se mândreşte că, în cele 21 de luni ale campaniei electorale, a participat la toate şedinţele cu părinţii.

Iar când familia stă despărţită, membrii acesteia ţin legătura prin intermediul unor lungi convorbiri telefonice nocturne. Copiii ştiu astfel că părinţii lor se gândesc la ei şi legătura se păstrează.

2 Să fie protejaţi, dar nu răsfăţaţi

Cu un an şi ceva în urmă, Malia a decis că vrea să se facă „actriţă şi creatoare de modă“. Sasha aspira în acel moment să ajungă „star rock“. Sunt preadolescente moderne, în pas cu cultura pop, cu tehnologia şi cu noile metode de comunicare online.

„Perioada dintre copilăria timpurie şi începutul adolescenţei este ultima şi cea mai bună ocazie pe care o au părinţii pentru a le insufla valori copiilor“, spune David Tayloe, preşedintele Academiei Americane de Pediatrie. „La această vârstă, copiii reacţionează pozitiv când petrec timp cu părinţii. Adoră să vorbească – fie că o fac în maşină sau la masă. În doar câţiva ani, aceleaşi fete, ajunse adolescente, vor deveni din ce în ce mai tăcute.“

Una din provocările cele mai mari cu care se confruntă familia Obama este să se asigure că fetele profită de această vârstă pentru a-şi îndeplini visele, fără să fie neapărat răsfăţate. În lipsa unei supravegheri constante, copiii preşedintelui ar putea avea tot ce şi-au imaginat.

Dar soţii Obama au stabilit nişte limite. Le-au permis fetelor să-şi întâlnească idolii preferaţi – trupa The Jonas Brothers (o surpriză în prima lor seară la Casa Albă) –, dar au respins propunerea ca ele să apară în serialul de televiziune Hannah Montana.
Copiii au acces la ipod, camere video, calculatoare, dar nu au voie să meargă cu mobilele la şcoală, unde sunt interzise.

Deşi părinţii sunt conştienţi de faptul că două fete care cresc la Casa Albă sunt modele pentru milioane de copii (şi o excelentă sursă de publicitate pozitivă), ei încearcă să le menţină într-o „zonă de normalitate“. Anul trecut, de Halloween, tatăl lor, de obicei calm, a manifestat o furie neobişnuită faţă de fotografii care-l urmăreau în timp ce o conducea pe Sasha, costumată, la o petrecere. Şi interviurile cu sau despre copii sunt refuzate în mod constant (inclusiv pentru acest articol). Atunci când pare că întreaga lume se uită, datoria unui părinte e să protejeze intimitatea copiilor cât mai mult.

3 Siguranţă dată prin consecvenţă şi tradiţie

Înainte de alegeri, când familia Obama locuia în Chicago, sâmbetele erau rezervate lecţiilor de dans şi unui prânz cu pizza în compania mamei, a prietenelor ei şi a copiilor acestora. Verile erau pline de tabere de o zi, cu excursii şi activităţi tematice de genul „ziua coafurilor nebune“.

Astfel de tradiţii de familie au ajutat fetele să aibă o măsură şi o valoare a timpului. Nu e nevoie de evenimente grandioase, plănuite din timp. Unele dintre cele mai frumoase obiceiuri pot apărea întâmplător. Când fetele erau mai mici şi tatăl lor trebuia să petreacă foarte mult timp departe de casă, fiind senator, Michelle şi fetele au devenit fidele ritualului de a se ghemui în pat şi de a vorbi ţinându-se în braţe.

Micile ritualuri de fiecare zi aduc mângâiere. Chiar şi o oră de culcare impusă, din pricina căreia copiii se plâng, oferă un ritm confortabil de zi cu zi. La fel se întâmplă şi cu mesele în familie, un ţel mai uşor de atins de când campania electorală s-a încheiat, iar tata lucrează la etajul de jos.

Rutinele familiale sunt o piatră de temelie, având în vedere schimbările prin care fetele au trecut după mutarea de la Chicago la Washington, un oraş nou cu şcoli şi prieteni noi. Când stăteau în Chicago, Marion Robinson de 71 de ani, mama lui Michelle, îşi ducea nepoatele în fiecare zi la şcoală. Acum s-a mutat la Casa Albă împreună cu familia, unde funcţionează pe post de „al treilea părinte“, fiind responsabilă cu orele de joacă de după şcoală, temele de acasă, verificarea orelor de practică la pian şi alte activităţi extraşcolare.

Prima Bunică a SUA a contribuit enorm la succesul procesului de mutare şi prin faptul că nu a fost deloc impresionată de fastul şi eleganţa vieţii la Casa Albă. „Ador faptul că bunica e şi ea în casă“, spune doctoriţa Adiaha Spinks-Franklyn, medic pediatru la Colegiul de Medicină din Texas. „Pentru multe grupuri culturale, familia extinsă este esenţa dinamicii familiale.“

4 Un cerc apropiat de confidenţi

După inaugurare, soţii Obama au găzduit o petrecere de casă nouă pentru 50 de prieteni vechi şi rude, aceleaşi persoane alături de care au petrecut şi pe care s-au bazat de ani de zile. „E mai simplu să rămâi cu capul pe umeri dacă te înconjori cu oameni care te cunosc cu adevărat“, spune Prima Doamnă. Tayloe, de la Academia Americană de Pediatrie, spune: „Este foarte important pentru copii să aibă conversaţii cu adulţi faţă de care sunt apropiaţi, cărora pot să le ceară părerea sau către care să-şi deschidă sufletul“.

În Hawaii, fetele Obama îşi vizitează mătuşa americano-indoneziană Maya Soetoro-Ng, sora preşedintelui, şi pe soţul ei, canadianul Konrad (fiul unor părinţi de origine chinezo-malaeziană), precum şi pe vara lor, Suhaila. În Chicago, unde Michelle a crescut, rudele sunt nenumărate.

Prietenii se ajută reciproc, lucru foarte preţios, mai ales când unul dintre parteneri e tată de weekend (după cum l-a descris Michelle pe soţul ei, cu referire la perioada când el îşi construia cariera). Acestea sunt momentele când un părinte are nevoie de prieteni buni, pe al căror ajutor poate conta.

5 Instaurarea unor reguli cu permisiunea de a le încălca uneori

Malia şi Sasha ştiu că părerile lor contează, dar asta nu înseamnă că au un cuvânt de spus în orice privinţă sau că ar trebui să aibă. „Părinţii trebuie să facă ceea ce consideră că e corect“, spune doctorul Alvin Pousaint, psiholog la Şcoala Medicală de la Harvard. „Chiar şi la Casa Albă, fetele trebuie să îşi facă singure paturile şi să-şi potrivească alarma la ceas. Insistând să se descurce singure, sunt ghidate astfel încât să nu crească în viaţă cu convingerea că totul li se cuvine.“

Regulile clare şi coerente le dau copiilor o structură, îi învaţă să fie responsabili şi să deosebească binele de rău. Sasha şi Malia au voie să alerge pe culoarele Casei Albe, dar numai dacă spun înainte unde vor să se ducă. Aşadar, regulile sunt bune.

Pentru a învăţa ce înseamnă flexibilitatea, e bine să le dai voie copiilor să încalce regulile, dacă au un motiv bun. E un rol pe care de obicei bunicii sunt cei care adoră să-l joace. Sub grija bunicii, Sasha şi Malia depăşesc ora fixată de culcare (20.30), se uită mai mult la televizor sau primesc mai mult desert.

Cu simpatie, Prima Doamnă spune că este ironic faptul că mama ei, care a fost foarte strictă în privinţa alimentaţiei cu Michelle şi fratele ei, a devenit chintesenţa bunicii indulgente: „Îi spun: «Cine eşti tu? Şi ce ai făcut cu mama mea, aşa cum o cunoşteam?»“.

6 Să înveţe să le pese de ceilalţi

Nu toţi copiii care trăiesc în medii privilegiate sau sub ochii opiniei publice se comportă cu graţie şi respectă bunele maniere. Dar, până acum, Malia şi Sasha au demonstrat aceste calităţi – fie că li s-a cerut să stea nemişcate în timpul unui discurs ţinut de tatăl lor, fie că a trebuit să zâmbească cu răbdare în timp ce nişte străini le cântau Mulţi ani trăiască!
pentru a mia oară. Asta i se întâmplă adesea Maliei, pentru că s-a născut de ziua Americii, pe 4 iulie.

„Nu cred că părinţii acordă suficientă atenţie bunelor maniere“, afirmă John Rosemund, un psiholog de familie. „Manierele îi învaţă pe copii să acorde atenţie altora, să caute ocazii de lucru şi, prin intermediul acestui proces, copiii învaţă respectul pe care trebuie să îl arăţi celorlalţi şi care este piatra de temelie a unui caracter de calitate“.

Să te gândeşti la ceilalţi este una din valorile familiei Obama, care s-a oferit să ajute voluntar la hrănirea săracilor, selectând Sidwell Friends, şcoala la care a mers şi Chelsea Clinton, fiica lui Bill şi Hillary Clinton. Această şcoală înfiinţată de secta quakerilor americani se bazează pe vechile valori religioase, promovând respectul pentru alţii, serviciile în folosul comunităţii şi – nu în ultimul rând – în serviciul ţării.

7 Program redus la computer şi la televizor

Un studiu realizat anul acesta în 16 ţări a arătat că televizorul şi jocurile video reduc drastic timpul de joacă al copiilor cu vârste între unu şi 12 ani. Şi părinţii sunt la rândul lor conectaţi la laptopuri şi blackberry-uri.

La un moment dat, în faţa unei mulţimi imense, în timpul campaniei electorale, Obama a spus: „Nu e suficient să îi spui copilului să se descurce bine la şcoală, iar apoi să-l primeşti acasă cu televizorul şi radioul pornite, fără să îi mai verifici temele şi fără nicio carte în casă şi să-l laşi să joace jocuri video“.

Preşedintele i-a citit cu voce tare Maliei Harry Potter
– toate cele şapte volume. Ambele fete citesc singure acum – o alternativă ideală la pierderea timpului pe internet.

O alternativă, la fel de bună, le oferă şi noul spaţiu de joacă amenajat în aer liber, cu leagăn din cauciuc şi scări din funie, construit de Obama în faţa Salonului Oval. „Este un loc de joacă simplu, din lemn, iar copiii trebuie să îşi folosească forţa muşchilor şi creativitatea. Şi se joacă chiar şi când e frig afară, aşa cum este şi firesc!“, spune Spinks-Fanklyn, de la Baylor.

În zilele ploioase se construieşte o cetate din perne. La baza planului de redecorare a Clădirii Capitoliului în aşa fel încât să devină potrivită pentru copii, Prima Doamnă a decretat că „orice poate sluji ca material de construcţie pentru cetăţi“.

8 Părinţi buni şi responsabili, care ştiu să îşi asume acest rol

La fel ca multe alte cupluri, familia Obama se confruntă cu provocarea de a fi părinţi care au şi o slujbă cu program lung. Michelle şi-a mărturisit îngrijorarea cu privire la păstrarea unui echilibru între muncă şi familie: „Toţi cei care suntem în această sală trăim cu un sentiment de vinovăţie. Cred că pot să mai spun o dată aceasta, nu?“.

Vinovăţia poate fi utilă, spune Ellen Galinsky, preşedintele Institutului pentru Muncă şi Familie din New York. Un prim pas este recunoaşterea faptului că este greu să găseşti suficient timp şi pentru copii, şi pentru munca ta. Cercetările lui Galinsky arată că cei mici se pot adapta uşor programului de muncă al părinţilor, dacă aceştia lasă stresul la uşă când vin acasă.

Tayloe e de acord: „Chiar şi persoanele dependente de muncă pot fi părinţi buni, dacă îşi construiesc o viaţă normală şi de calitate şi le arată copiilor că sunt pe primul loc în inima lor“.

Elkind completează, spunând că, indiferent încotro te poartă viaţa, a fi un părinte bun înseamnă să îi dai copilului tău două lucruri: rădăcini (încredere şi îndrumare pentru ca el să se simtă în siguranţă şi protejat) şi aripi (libertatea şi şansa de a deveni cea mai bună persoană cu putinţă). Un copil crescut astfel ar putea chiar să conducă şi ţara într-o bună zi.

Vote it up
Votează
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza