Gladiatori pentru onoare

Indragitul cascador Szoby Cseh transforma tinerii delincventi si pe cei cu dizabilitati in eroi victoriosi in lupta cu viataFoto: Prin amabilitatea Acasa TV
 

<p>La mesele lungi din sala intunecoasa stau smirna, cu mainile la spate, cateva zeci de copii. Fiecare are in fata cate un sfert de paine neagra si o farfurie de tabla in care zace fara vlaga un terci incolor. Defiland prin spatele lor cu bastonul in mana, educatorul striga:
- Mancati!

Fiecare se repede spre castronul si painea sa. Sau spre ale celuilalt. In timp ce-ti sorbi terciul, cel de langa tine o sa-ti apuce painea. Si nu poti protesta. Educatorul nu ar sta sa cerceteze cazul. Regula e: cine striga primeste bastoane pe spinare. Asa ca duci un razboi mut cu comesenii. Poate reusesti si tu sa a­puci painea altuia dupa ce iti halpai terciul in timp-record, ca un catel hamesit.

Nu este o scena dintr-un roman dickensian, ci dintr-o scoala de corectie din Romania anilor 1950, asa cum a trait-o Szabolcs Imre Cseh, un adolescent justitiar, care isi gasise propriile metode de a protesta impotriva recent-instalatului regim comunist. Pusese la cale tot felul de farse impotriva activistilor de partid, dar si a militienilor care, in acea epoca tulbure, arestau pe motive politice sau organizau razii in Piata Sfatului din Brasov, confiscand cartele­le de paine si carne ale oamenilor.
Pustiul, care adesea se catara si facea echilibristica pe acoperisul Bisericii Negre din Brasov, trasese la un moment dat o conducta pana la arhiva organizatiei locale de partid, pe care o inundase. Nu o data asmutise cainii pe militieni, ii facuse sa cada in canale fara capac sau sa-si descarce arma.

Ai fi tentat sa te intrebi ce se putea alege dintr-un astfel de tanar, cu multa energie si spirit de haiduc, care a fost si "reeducat"? La 17 ani, dupa scoala de corectie, cel care avea mai tarziu sa de­vina faimos sub numele de Szoby Cseh, avea deja tamplele carunte. Facuse munca bruta la turnatoria de fonta din Sacele, sudase brate de macara la zeci de metri de la sol si chiar invatase sa graveze bijuterii. Dar Szoby s-a construit pe sine asa cum si-a dorit. In timpul scolii de corectie s-a inscris la liceu, la seral. Muncea opt ore pe zi la Uzina Tractorul, mergea seara la cursuri, iar noaptea se furisa in sala de sport a uzinei, unde se antrena pentru admiterea la Institutul de Educatie Fizica si Sport din Bucuresti. "In afara de mine, doar unul din baietii de la scoala de corectie a mai intrat la facultate", isi aminteste el.

El si-a gasit apoi vocatia in cinematografie, domeniul care i-a oferit ocazia perfecta de a imbina miscarea cu arta. Dupa ce s-a distins in prima echipa de cascadorie romaneasca, la filmul Dacii, la 23 de ani a fost repartizat la Studioul Cinematografic Bucuresti, pe postul de consilier de lupte, infiintat special pentru el. Fiind dependent de miscare si actiune, a devenit faimos si peste granite, realizand din placere nenuma­rate cascadorii primejdioase - unele recorduri sau premiere mondiale - si regia de miscare a multor productii romanesti si straine. Cine nu se gandes­te cu placere la redutabilul calaret Buza de Iepure din seria filmelor cu Margelatu? De zeci de ani, el preda miscare scenica la Academia de Teatru si Film din Bucuresti.

Impunatorul si nesupusul secui, acum in varsta de 66 de ani, este in aceeasi forma de invidiat si si-a pastrat neastamparul tineresc si sclipirea razboinica din priviri. Vorbeste ca o furtuna, cu voce tunatoare, si foloseste acelasi limbaj colocvial si colorat si cand glumeste, si cand isi marturiseste credinta in Dumnezeu. A fost dintotdeauna mai mult decat un cascador. A facut multe la viata lui. Dar probabil ca, din tot ce a realizat pana acum, cel mai mult tine la un proiect de suflet unic in tara si "vânat" de organizatii din Ungaria, Austria, Franta: Programul Gladiator de prevenire si combatere a delincventei juvenile.

In apartamentul social unde locuiesc opt adolescenti s-a iscat iar o cearta. Si tot de la un fleac: cineva folosise lingurita altuia. Tonul vocilor creste si totul risca iar sa degenereze in bataie. Intr-o camera, un tanar retras, cu alura atle­tica si voce calma, incearca sa invete la matematica. Nu poate. E prea mare galceava. Parintii nu se vad nicaieri. La casa de copii sunt "parinti" cu norma de 12 ore pe zi, care fac greu fata tuturor problemelor copiilor. Ca sa-si faca lectiile, Alexandru va trebui sa astepte iar ca ceilalti sa mearga in sufragerie, la televizor.

Cand l-a cunoscut pe Szoby, acum patru ani, Alexandru Vorga avea 17 ani. Crescuse intr-un mediu cu tineri fara parinti sau proveniti din familii sarace ori dezorganizate. Pentru multi din ei, incal­­ca­rea legii era litera de lege. Alexandru nu avusese insa probleme cu legea. Cu toate acestea, in sinea lui nu era deloc echilibrat cum parea. "Eram mai agitat. Aveam mereu o stare de enervare. Simteam nevoia sa fac ceva practic", isi aminteste el. Cand asistentii sociali i-au spus ca se poate duce sa se antreneze cu Szoby Cseh si echipa lui, Alexandru a profitat bucuros de ocazie. "Prima data cand am vazut demonstratiile domnului Szoby, am zis ca e nebun! Dar vazandu-l si cu parul alb, mi-am spus: Daca dansul poate, de ce sa nu incerc si eu?", spune Alex.

Prin 1992, Szoby Cseh adapostea aurolacii batuti de pe strada la sediul Asociatiei Cascadorilor Profesionisti din Romania, din Piata Amzei, in Bucuresti. Atunci si-a dat seama ca nici in socie­tatea post-comunista tinerii de­lincventi nu prea aveau sanse. Cunoscand viata din me­diul corec­tional, a scris un proiect de reabilitare a micilor turbulenti. Stia ca, lipsiti de un model puternic, pe care sa vrea sa il urmeze, si influentati de anturaj, acesti tineri accepta greu autoritatea, disciplina si sfatul.

Dar pornea de la pre­misa ca energia de baza a unui individ este cea distruc­tiva sau "criminala", cum spune el. Asa ca a creat o metoda originala de modelare a acestei energii in sens pozitiv, prin tehnici selectate din disciplinele sportive cele mai spectaculoase, care pun accent pe provocarea sportiva, pe sarguinta si fair-play.

Prin toamna lui 2004, proiectul depus de el pe la diverse ministere nu facuse decat sa adune praf pe coperti. Szoby a renuntat la ambitiile de anvergura si l-a depus la autoritatile locale. Aici, lucrurile s-au miscat mai repede. A doua zi l-a sunat primarul sectorului 3, Liviu Negoita. "Mi-a placut programul fiindca era indreptat intr-o directie nobila: recuperarea unor suflete de co­pii ratacite. Szoby Cseh m-a convins ca le poate da o sansa in viata", spune edilul.

Cu sprijinul unor sponsori si al prima­riei de sector, Asociatia Gladiator a lui Szoby Cseh a demarat programul in iunie 2005. Sala de sport a Scolii Generale nr. 22 "Mexic" a fost dotata cu panou de escalada, saci de box, pod suspendat, aparate de fitness, plase elastice si, nu in ultimul rand, sapte profesori-antrenori, personalitati remarcabile ale unor domenii sportive. Erau pregatiti sa-si primeasca "invataceii".</p>

Vote it up
342
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza